Horatiu Malaele-Sunt orb

Eu stiam ca sunt un chior
Chiar in roua dimineata
Dar nu am spus’o tuturor ca sa nu imi amarasc viata
Ochii mari sa ii casc asa si sa ii tin cu mana bine
Sunt un orb in fata ta care uite vezi prin mine ce e rau si ce e bine ...

Ce e un actor si ce vrea sa spuna,
Un biet trecator cu o tigara in mana
E singur si trist
Cortina e cazuta
Paharul e gol
Clipa pierduta...

Si maine-i o zi,
Si ziua din tine
Frumos va zambii
Sperantei din mine

Iar eu sunt un orb in fata ta, care uite vezi prin mine ce e rau si ce e bine
Care uite vezi prin mine, ce e rau si ce e bïne ..
(de Marin Sorescu)

Teatrul pentru mine!

De mult vroiam sa scriu ceva despre teatru.De faptul ca o piesa de teatru a reusit sa-mi capteze o mare parte din atentie si sa-mi trezeasca spiritual critic.
Si stiu ca sunt la nivelul in care…trezindu-ma intr-o lume imperfecta as vrea si eu sa fiu un mic “demiurg” care sa revolutionize totul, sa pot schimba prin”nu-ul” meu tot ce nu e bine in lumea asta. Si poate caut oameni in care sa ma regasesc, poate m-am plictisit sa calatoresc in mine insumi si vreau sa intru in alte cadre.Asa ajung sa mangai copilul din launtrul meu care geme sa cunoasca noul…Ma autodepasesc.
Vreau lucrurile inocente care ma inspira: culoare, sunet, trasaturi, mirosuri… sa coesiste cu bagajul informational. Si unde as putea toate aceste lucruri sa le regasesc mai bine decat intr-o piesa de teatru! E singurul loc in care sunt implicate aproape toate simturile.
Si ce iti poate da o senzatii cat mai profunde decat un dans vioi al simturilor prin vene!?!
Ma pot lauda in sfarsit ca am reusit sa imi depasesc recordul, vizualizand 4 piese de teatru in 3 zile!
Si la fiecare piesa eram atenta sa mestec fiecare informatie si sa nu cumva sa-mi cada pe langa coltul gurii ca unui copil obraznic si neatent ce sunt, apoi sa calc ramasitele in picioare din PURA GRESEALA a needucatiei mele teatrale; ci preferam chiar sa adun mizeriile de pe jos si sa le bag in gura tinandu-mi fruntea `plecata si sa le mestec pana ce le simt adevaratul gust. Desi putin schimbat gustul datorita unor asa-zisi regizori/scenografi doritori de a pune teatrul pe tava tinerilor neinteresati din ziua de azi, facand astfel adaptari inapte chiar si pentru mintea lor…ajung sa inteleg revolta actorilor.
Si cu toate astea privesc in continuare si incerc sa simt cat mai mult, sa traiesc cat mai mult.

O piesa vazuta pe care chiar as recomanda-o ar fi “Regina frumusetii din Leenane” de Martin Donagh.Si nu m-a atras prin decor, prin faptul ca ne-a facut sa coexistam cu actorul, ca ne-a sustras din stadiul de simpla persoana care vizioneaza un joc de viata si ne-a proiectat alaturi de personaj pe scena, nu prin faptul ca a reusit sa combine chiar toate simturile si ne-au furat prin instalatiile lor de imitate ploaia. Nu m-a atras faptul ca au combinat lumina fada, cu umbre din natura, cu imaginea animalelor de casa, cu sunetul ploii, cu sentimentul de senilitate si muzica irlandeza, toate contopindu-se intr-un miros usor de lemn si roca. Ce m-a surprins a fost faptul ca s-a reusit o adaptare la modernism, pastrandu-se totusi tentele dramatice, si oferta vasta de trairi. Fiind un amestec de melodrama, horror, tragedie si comedie neagra mi se pare imposibil sa iesi neatins de aceasta piesa. Tot ce pot spune despre aceasta e doar ca o recomand, dar asta doar daca te lasi purtat de ea si bei din cupa dulce a trairilor amare.

Si singurul sfat pe care il dau e: Mai du-te si la o piesa de teatru...se merita!

Intr-un an...s-a facut un an:)

01 aprilie 2008
Un oras mic si trist.Strazi murdare luminate din colt in colt de cate un felinar.Vantul adie usor, iar cainii alearga o data cu vantul pe strazile goale. O casa undeva pierduta cu o lumina pala albastra in geam.Intre cei patru pereti reci se afla o liniste adanca.Decat un ritm de bass si de trompeta aduc putin la viata atmosfera. Pe perete se proiecteaza o umbra, umbra care reprezinta o mana care deseneaza traiectorii impletite pe ritmul lent.

Muzica.Peretii reci.Lumina albastra.Un calculator si internet.Asta a fost cadrul in care ma aflam fix acum un an cand m-am hotarat din pura plictiseala sa scriu aici.Si da!.. a fost o simpla pacaleala de moment fata de mine si de dorintele mele, pacaleala care de fapt a durat destul de mult in comparatie cu asteptarile mele.De scris nu am scris mult...dar ce am scris au fost ganduri spontane, exact asa cum mi-am dorit.de citit nu au citit multe persoane..dar probabil au citit doar persoanele care ar fi trebuit sa citeasca(2 oameni, daca au fost si astia:))).
Intr-un an de zile s-au schimbat foarte multe in viata mea.A fost un fel de an de tranzitie!Un fel de trecere de la comoditate la responsabilitate, de la om care nu stia foarte concret in ce parte sa o ia..intr-un om care si-a pozitionat bine telurile si care isi traieste fiecare secunda ca si cand ar fi ultima.
Am cunoscut intr-un an ipocrizia, ura, tradarea, compania, zeci de sentimente intense placute, apa, nisipul, scoicile, algele, soarele, zapada, frigul, acele de brad, picaturile de ploaie pe dansul din natura, senzatia enervanta a furnicilor care iti intra in pantaloni, cortul, frumusetea lunii, adrenalina,aroma de cafea in zori de zi etc etc. Am invatat ca sunt rezultatul celor din jur, am invatat sa recunosc ca sunt slaba ca personalitate, ca sunt relativ usor influentabila, dar si ca stiu cand sa am atitudine, si ca ma las influentata doar de ceea ce vreau si ceea ce consider bun.
Intr-un an mi-am pierdut un prieten la care am tinut prea mult, in schimb mi-am castigat altii.Intr-un an am invatat ce inseamna sa ai prieteni adevarati, si ca ei sunt cei cu care poti impartasi bucuria si ca sunt cei care te ridica la tristete.
Intr-un an am reusit sa vad rasaritul de pe plaja. Intr-un an am gasit inca un loc in care sa nu ma simt ingradita de nimic.Am simtit libertatea.Libera alegere.
Intr-un an am invatat ca rasul vine din suflet, nu e instinct, nu e nimic...e de undeva din adancurile tale si atunci cand iese afara e ca si cand u uragan iese din strapunsurile tale si am invatat ce-i fericirea adevarata, si ca toate momentele de fericire trebuiesc prelungite pana la o fericire fara limite.
Dar tot intr-un an am invatat ce insemna sa pierzi, sa plangi, sa-ti doresti ceva si sa-ti dai sema ca nu o sa ai niciodata. Am invatat ce insemna sa cazi si sa te ridici pe propiile picioare.
Un an!
Un an insemna, deci, pentru mine foarte mult! Si pot spune ca m-am schimbat extrem de mult, dar nu prin gusturi, pentru ca am ramas aceasi persoana...ci prin simplul motiv ca am ajuns sa ma cunosc pe mine, am experimentat noi senzatii, sentimente profunde.Intr-un cuvant am simtit ca traiesc! Si ce e mai frumos e ca TOT am impartit cu ceilalti-sentimente, trairi, bucurii, tristeti.
Intr-un an mi-am dat sema ca imi doresc stereotipul persoanei care imi dedica melodia :


one riddim - cand ai sa-mi spui ceva,
persoana care sa ma scoata din independenta mea si sa ma faca sa ma simt dependenta intr-un mod bolnav si violent de ea, persoan de la care sa invat si cu care sa vorbesc ore in sir si sa-mi dau sema ca nu-mi ajunge o viata ca sa ating toate subiectele de discutat.
Asta a fost un fel de rezumat a unei mici parti a lucrurilor pe care le-am invatat intr-un an.

Acum un an, din milioane de utilizatori de internet, a fost o persoana care a reusit sa-mi citeasca primul post si sa ma incurajeze sa continui.Probabil ca a fost simpla coincidenta faptul ca dupa cateva luni a fost aceasi perosoana care m-a ajutat atunci cand am avut mai mare nevoie.Si asta ma face sa ma simt mandra de faptul ca mai exista oameni in care sa ai incredere si pe care sa ii respecti.Deci, mai am de pus pe lista mea un nume de "Andrei" care si-a gravat un loc in amintirea mea.:))
Anul asta sunt curioasa daca imi mai citeste cineva postul:))...

Earthlings!

Earthlings-pamantenii..un documentar care ar trebui vizonat, unu din putinele documentare care a ridicat problema specisismului.

Pamanteni suntem cu totii .Acest termen de "PAMANTEAN" nu face diferente intre specii, intre cei cu sange cald sau rece, intre mamifere,amfibieni, vertebrate,nevertrebate,pasari, reptile, oameni..in acest sens neexistand sexismul, rasismul sau specisismul.Acest termen ne cuprinde pe toti in mod egal. Singurul care a incercat sa fie mai presus de aceasta conceptie, cel care a vrut sa fie superior a fost si cel care traieste impreuna cu alte mii de specii, care se dezvolta alaturi de ele, este cel care s-a folosit de ele, este cel care trateaza celalalte fiinte pamantesti ca niste obiecte:OMUL.

Alfel spus specisismul este considerat un prejudiciu adus in favoarea intereselor speciei din care faci parte si in defavoarea celorlalte specii.
Rasismul violeaza principiul egalitatii, avans primordial interesele propriei rase in momentu in care apar disesnsiuni intre opiniile si interesele mai multor rase.

Divergentele apar in momentul in care cei mai puternici ii trateaza pe cei mai putin puternici decat ei ca pe niste obiecte.Aici referindu-ne atat la diferentele dintre sexe si rase, dar si la diferentele dintre specii.
In absolut toate cazurile exista diferenta asta de putere si de posesie a celui mai slab de
catre cel puternic.
Multe discutii s-au tinut referitoare la modul de comportare ale omului, la modul in care gasea diferente in celalalt.Dar niciodata nu s-a pus problema de comportament al speciei care domina pamantul-omul fata de celalalte specii.
Este perfect vizibila diferentierea dintre om si oricare alta vietuitoare din jur...dar oare nu merita si acestea din urma la fel de mult respect?!?

Desi nu impartim aceleasi dorinte cu celalte vieturitoare, sunt cateva simtaminte care ne fac la fel: iubire, foame, sete, companie, libertate si teama.Aceste lucruri ne arata ca nu suntem chiar atat de diferiti.
Asemeni oamenilor, si alte specii inteleg lumea in care traiesc si se misca(grupurile de pasari care parasesc locurile in care traiesc pentru tari cu clima mai calda pentru ca stiu ca doar asa or sa supravietuiasca si exemplele sunt infinite)
Deci animalele nu sunt doar in lumea asta...ele sunt constiente de ea, asemeni noua.
Pentru fiecare comportament al nostru plin de volenta fata de un animal/pasare/etc ne putem considera asemeni nazistilor. Cu toate astea ele se misca printre noi, exista, supravietuiesc inzestrate cu sentimente pe care noi nu le-am avut niciodata, sau poate dorinta asta arzatoare de dominare ne-a facut sa le pierdem, sa le uitam.
Si "nu sunt frati. Nu sunt inferioare.Sunt alte natiuni, prinse impreuna cu noi in plasa vietii si a timpului, prizonieri ca si noi ai splendorii si muncii pamantului."

Si acesta este doar inceputul unui documentar care te poate ajuta sa deschizi ochii. Urmareste-l si-ti vei schimba cateva din viziunile tale, pentru ca nu te obliga, ci iti da argumentele necesare de care tu ai nevoie sa vezi animalele-nu superioare tine, nu inferioare tie, ci la acelasi nivel cu tine, dar traind intr-un alt mediu.
Vei invata ca uneori un animal iti poate fii un prieten la fel de bun ca si omul, pentru ca sunt acele cateva dorinte primare de care tu nu te poti despartii:iubire, compasiune, alaturare.
VIZIONEAZA!

Sa nu fii orb, surd, prost...si totusi sa fii fericit!

Fericirea se spune ca e de mai multe feluri...
-fericirea orbului- a celui care nu vede...sau mai bine spus nu vrea sa vada
-fericirea surdului-a celui ce nu aude ce se spune despre el
-fericirea prostului-celui care e inconstient de ce se intampla, neavand cunostinta de cauza
...etc...


Si totusi nu cred ca asta e fericirea deplina!
Ce e de fapt fericirea deplina? E oare aceea care te face sa fii multumit de ceea ce esti in context cu ceea ce vor altii sa fii, cu ceea ce iti este menit sa fii, cu ceea ce trebuie sa fii????Dar ce vor altii sa fii?!Ce iti este menit sa fii?!?Ce trebuie sa fii?!?Chiar trebuie sa iti pese de ce vor altii?!Chiar trebuie sa te increzi in destin?!Chiar exista cineva care are adevaratul drept moral pentru a-ti spuna cum trebuie sa fii?!Cat de inutil e statul?!Cat de inutili suntem noi??!Cat de inutile sunt intrebarile astea si cat de retorice sunt?!?!



Sa nu fii orb, surd, prost...si totusi sa fii fericit! Inca un paradox care imi place:))

Ok prea multe intrebari pentru astazi, prea multe controale de la Garda Financiara, prea multe acte, prea putin timp liber, prea multe dureri de cap, prea multe drumuri inutile, prea mult de invatat si prea mult albastru de metil...Si e DOAR 15:45!!!Ma duc sa citesc:D

Cand o sa fiu mare..vreau sa fiu copil!

Am gasit o poveste draguta despre vise!

Un vis de dimineata

Vad ceasul atarnand in zori
ca si cand timpul a ruginit pentru noi-cei doi actori;

Imi construiesc lumina vietii pe drumul cunoscut al pielii
adormind din nou intre umerii tai goi in toiul diminetii

Si nu regret acum ca m-am ascuns in vis,
ca m-am inchis in acelasi vechi abis
si nici ca tarmul s-a departat de mare si te-a urmat
pe drumul tau sculptat-brazdat-neparfumat.

Caci acum astern pe ploape mii de ritmuri colorate
cu care-mi conturez trupul plin de vibrare;
plang si nu stiu daca confund fericirea
cu gandul, mintea, contopirea
Caci acum nu mai am jumatate de corp pe langa patura de carne,
adunandu-ma in limite de visare cu granite lasate in uitare

Si ne scurgem prin ochiul meu...al tau... si ne zidim cuib in retina.
Si nu ne lasam vrajiti de "UNDE" sau "CAND",
ci imbratisam vesnicul "CUM"- el e unicul  ascuns in "ACUM"

Si uite cum ACUM ascultam simfonia pielii in doi
lasand in urma un val, un scop, un dor!

Iar suflul lin care ma ademeneste
Ce m-a purtat in valurile spumegand
Dinou ma face sa te simt...cum zbori in visul meu
Si parca sa te aud...in visul tau
Si visul tau e visul meu...putin mai greu.

Paroxismul fericirii mele!

Ma arunc purtata de moment printre pernele moi ale camerei mele si ma las dusa de ganduri efemere.Mainile cad usor pe langa corp, iar picioarele le simt cum atarna grele.Imi ridic fruntea, zaresc soarele care trece prin fereastra si-mi atinge cu razele dincolo de piele, de organe, de materie...imi atinge sufletul! Primul respiro ma duce departe.Aerul imi strapunge creierul, iar mintea mea e incarcata de iubire.
Relaxare!
Pe ritmurile vibrante conversez cu instrumentele si-mi plimb sufletul printr-o intreaga gama de sentimente si emotii.Toate gandurile ratacesc aiurea, iar sufletul colinda si el prin lumea larga.Am gasit clipa de liniste in care pot sa opresc timpul in loc, in care uratul se transforma in frumos, in care pot sa ma bucur in tihna de tot ceea ce-mi mangaie si alina sufletul.
Inchid ochii si traiesc intens TOT.Am in fata ecranului meu mental o cutie imensa de metal in care imi inchid toate grijile, problemele, imposibilitatile.O fac sa dispara!
E liniste si gol.
Acum pot sa-mi construiesc o piramida de simtaminte.Imi simt ochii cum se contopesc cu starea mea, imi simt gatul cum se lasa usor pe perna iar picioarele imi amortesc usor.Bataile inimii se incetinesc de parca s-au pierdut si ele in senzatie.
Intreg corpul este traversat de o energie calda care ma face sa vibrez.Vreau sa pastrez momentul cat mai mult. Ma simt o pasare libera, neincatusata de propriile ganduri.Pot sa ma inalt, sa zbor!Acum sentimentele le las sa ma loveasca violent.E violenta care ma face sa lacrimez de fericire.E un mers pe sarma in care eu detin echilibrul.E o fericire deplina pe care vrei sa o impartasesti, care te poarta intr-o lume euforica si care te face sa razi in launtrul tau ca un nebun care se joaca in inocena lui cu un copil.
E momentul culminant pe care nu vrei sa-l analizezi..ci doar vrei sa il tii strans in tine fara sa-i dai drumul, e clipa in care ai umple de iubire orice persoana pe care o intalnesti, e clipa in care ai raspandi in lume senzatia asta.Si e doar una in tine!
Si iese din tine prin fiecare por pe care il detii si te face sa te inalti si mai mult si mai mult.Iti traiesti paroxismul!
Si strangi din ochi, si inspiri adanc fiecare senzatie, si desenezi pe fata ta un zambet plin de fericire si corpul iti e cuprins din nou de energia calda si de fiorii de iubire care iti invadeaza mainile, picioarele, trunchiul, fata, capul, cea mai mica parte a corpului...
Acum se aseaza pe ploapa mea un gand frumos ca un vis, un tarm, o apa.
Si repeti si repeti si plangi de fericire si nu vrei sa te trezesti!
DA!!Asta sunt eu...asta traiesc eu!
DAR TU?!...TU ai simtit?

Haosul

Haosul...

Haosul e de fapt in noi

O lupta intre doi

Transcendenta
Schimbare
Lumea din noi.

Senzatia grea de lipsa de oxigen;

Inegalitatea egalitatii cautata de orgasmul mental;

Lipsa de inteles ce erodeaza obosita, haituita, infricosata....linistita, bucuroasa.

....asa cum trupul sufletului intelege vesnicul efemerului....

Caci nu noi suntem in haos, ci haosul e in noi!

Zgarie nori

Am iesit.
Se ciobise asfaltul din fata blocului si avea forma de picior.Am ridicat privirea si am sarit treptele autobuzului. Am pierdut gandurile cum uiti ca ai siretul desfacut la piciorul drept.Am inchis ochii putin sa ascult metroul.
Am intrat.
Am dormit.
Am iesit.
Se ciobise un pic asfaltul din fata blocului. Avea forma de buze. Am ridicat privirea si am sarit o baltoaca in care scuipa cerul. Am pierdut autobuzul. Am inchis ochii ca sa ascult.
Am intrat.
Am dormit.
Am iesit.
Se ciobise asfaltul din fata blocului si avea forma de nor. Am ridicat privirea. Lipsea ceva si de-acolo de sus. Am inchis ochii sa ascult. Am scris in palma..zgarie nori.




[by zgarie nori]