Amalgam de idei!(ciorna)

Ce spun acum nu vreau sa aiba incarcatura stiintifica si nici nu vreau sa folosesc vr-un strop de limbaj "greu" pentru unii. Si asta pentru ca foarte multi cred ca s-au regasit in postura in care am fost si sunt eu.Nu vreau sa fiu judecata, nici macar sa fie cineva de acord cu mine, ci doar sa fiu acceptata asa cum sunt!
De multe ori m-am simtit in plus in lumea asta, m-am simtit o ciudata, m-am simtit singura si asta doar pentru ca ma vedeam diferit fata de ceilalti...sau mai bine spus ceilalti ma vedeau diferita fata de ei. Cu timpul am realizat ca nu sunt o ciudata...ci doar am o alta gandire in comparatie cu ei. Acum eu ii vad pe ei ca fiind cei diferiti, pentru ca in periplul meu mic prin cei aproape 21 ani am intalnit destui oameni care gandeau asemanator mie si care erau de acord cu conceptiile mele.
Inseamna ca pana la urma nu eram chiar atat de nebuna!
In toti anii astia am actionat instinctiv iar succesul a fost de partea mea! Am fost apreciata in tot ceea ce faceam si niciodata nu am putut sa imi explic motivul pentru care se intampla asta!Acum nu mai cred in noroc sau in ghinion. Acum cred in puterea gandului care m-a facut sa ajung la rezultate bune...sau nu! Increderea in sine, forta interioara, optimismul m-au facut sa reusesc sa obtin tot ceea ce vroiam.Norocul trebuie sa fie ajutat mereu de aceasta gandire pozitiva, iar ginionul asa va fi indepartat.
Si acum vorba lui Shakespeare: "nimic nu este nici bun, nici rau, daca nu il consideram ca atare"
Din anumite puncte de vedere am fost o invingatoare, dar nu pentru ca eram mai buna decat cei din jur, ci doar pentru ca am avut credinta! Credinta este ceea ce ne lipseste tuturor...credinta in noi si in ceea ce putem face. Credinta ca putem reusi orice ne propunem.Dar si din alte puncte de vedere am fost omul care a pierdut...de ce??..pentru ca in minte aveam mereu :"nu o sa reusesc!", "nu o sa mearga!"..si am avut dreptate:)
Ma uit in jurul meu..si chiar si la mine, si vad cum noi ne credem niste insecte pe langa niste uriasi care ne dicteaza si cand sa respiram. Suntem siguri ca nu avem nicio putere fata de noi...ci doar ei au aceasta putere. Conceptia asta din punctul meu de vedere este complet eronata deoarece absolut toti avem aceasi valoare, aceleasi capacitati![Lucru absolut uitat de politicieni, care defapt detin puterea tot datorita noua, de angajatori care cred ca iti "cumpara" intreaga viata, nu doar dreptul de munca, etc]Daca unii isi dezvolta capacitatile in alte arii diferite fata de noi...nu inseamna ca noi suntem mai presus de ei, sau ei mai prejos decat noi. In cazul asta apar 2 probleme: ori supra(sub)preciem creierul celor din jurul nostru, ori ni-l supra(sub)apreciem pe al nostru. Si niciuna din variantele astea nu e corecta!
Toate lucrurile astea le gandeam instinctiv...si asta ma facea si pe mine sa ma simt o ciudata si asa sa si par in ochii celorlalti! Cunoscand mai mult...mi-am dat seama ca asta e un lucru pe care ar trebui sa il facem cu totii, iar eu deja incepusem sa il fac...Iar faptul ca am spus cum sunt/eram/cred/credeam eu nu e din egoism sau mandrie...e din dorinta de a vorbi din lucruri cunoscute si traite, e din dorinta de a ma da pe mine exemplu..pozitiv sau negativ.
Si da..acum ma poti numi o ciudata pentru ca m-am oprit din a mai beau golul paharului, pentru ca vreau mai mult, pentru ca incerc sa scap de frica asta care imi/ne circula prin vene, pentru ca vreau sa ii inteleg pe cei din jur, sau macar sa ii accept.Numeste-ma o ciudata ca acum am scris fara sa gandesc inainte ce urmeaza sa scriu, sau fara sa recitesc..am scris fix ce am gandit in secunda respectiva....iar acum mi-a venit in minte un citat care merita sa il scriu aici:
"primul lucru intamplat unei persoane care isi asculta vocea interioara si se detaseaza de turma pentru dezvoltarea personalitatii proprie este SINGUATATEA"...dar oare fara o interactiune cu mediul inconjurator poti sa iti dezvolti si sa-ti provoci eul interior? Si oare esti dispus sa platesti acest pret?? Si am crezut si eu ca singuratatea e singurul mod de a-ti asculta vocea interioara, dar totul trebuie sa fie in echilibru..te detasezi de turma, dar nu trebuie sa te detasezi si de umanitate!