Sa nu fii orb, surd, prost...si totusi sa fii fericit!

Fericirea se spune ca e de mai multe feluri...
-fericirea orbului- a celui care nu vede...sau mai bine spus nu vrea sa vada
-fericirea surdului-a celui ce nu aude ce se spune despre el
-fericirea prostului-celui care e inconstient de ce se intampla, neavand cunostinta de cauza
...etc...


Si totusi nu cred ca asta e fericirea deplina!
Ce e de fapt fericirea deplina? E oare aceea care te face sa fii multumit de ceea ce esti in context cu ceea ce vor altii sa fii, cu ceea ce iti este menit sa fii, cu ceea ce trebuie sa fii????Dar ce vor altii sa fii?!Ce iti este menit sa fii?!?Ce trebuie sa fii?!?Chiar trebuie sa iti pese de ce vor altii?!Chiar trebuie sa te increzi in destin?!Chiar exista cineva care are adevaratul drept moral pentru a-ti spuna cum trebuie sa fii?!Cat de inutil e statul?!Cat de inutili suntem noi??!Cat de inutile sunt intrebarile astea si cat de retorice sunt?!?!



Sa nu fii orb, surd, prost...si totusi sa fii fericit! Inca un paradox care imi place:))

Ok prea multe intrebari pentru astazi, prea multe controale de la Garda Financiara, prea multe acte, prea putin timp liber, prea multe dureri de cap, prea multe drumuri inutile, prea mult de invatat si prea mult albastru de metil...Si e DOAR 15:45!!!Ma duc sa citesc:D