You are a RIGHT BRAIN thinker, which apparently means you are a creative thinker, you enjoy the arts, you like the thrill of working on new ideas and enjoy philosophical thinking.
If you see the girl turning anticlockwise:
You are a LEFT BRAIN thinker: which means you are a logical thinker, you enjoy rummaging through concepts for specifics, you enjoy mathematical concepts, science and are very pragmatic.
If you see the girl turning both ways:
You are a genius, (or telling fibs to impress your family and friends)
If you don’t see the girl turning at all:
You are probably brain dead or your computer needs fixed :>
I-am vazut inamplator pe un site, intr-o reclama. Nici acu nu stiu prin ce metode calculatorul s-a oprit si de reclama respectiva nu am mai putut da.In schimb mi-am zis ca exista cu siguranta niste oameni care fac asa o arta..si i-am cautat.Si uite cum cautarile mele au avut si rezultat. Priveste si taci! Pentru mine asta e un mod de a face arta...destul de frumos! BRAVO lor!
Si legat tot de oamenii care fac arta din umbre...am mai gasit si asta:
Stare de nestare completata de putina ardoare de visare....in timp ce aroma patrunde in adancul creierului si adulmeca ultima idee pe care o mai ai.Te aruci sub vechea plapuma de ganduri prafuita si respiri adanc...sustragi din adierea vantului si ultimul firicel de polen aruncat de flora gandirii si dintr-o data resimti o durere de burta. Iti introduci mana plina de mizerie ca sa sustragi acea durere dar ea se prinde cu putere de stomacul tau.Prinde radacini si incepe mai nou sa urle.Incerci sa inghiti senzatiile dar ele te inebunesc odata cu ochii care ii zaresti atintiti asupra ta din coltul uitat al camerei tale. Stai si adulmeci sunetele dar stomacul tau nu mai rezista.Multumesti imaginatiei tale pentru senzatiile de greata...Multumesti tarii tale pentru toate mizeriile care ti le ofera...multumesti babei din autobuzul plin pentru ca respira in fata ta de fiecare data ca un mistrt gata sa moara...multumesti politistului din intersectie care te-a facut de cacat ca nu ai traversat strada regulametar...le multumesti tuturor ca in fiecare zi incearca sa-ti faca viata un calvar...si singura reactie pe care o mai ai.. e sa le oferi un pistol incarcat asa sa te scape de prostia lor. Acum e randul tau sa inchizi ochii, sa ii reinventez pentru ca ei sunt in mintea ta.Greata si-a spus cuvantul, vibratiile ei cutreiera trupul care se zbate printre vorbele lor.Vomiti cuvintele si sunetele care ti-au captivat mintea.Dansul lor fara de cap te-a eliberat. Curand iti vei arunca gandul in marea ispita a tentatiilor voodoo.Vor deveni marionete..simpli roboti fara suflu de viata intr-o lume de gheata. Ingurgitare, savoare, reactie intarziata asupra unor vise lasate de ei in preajma sentimentului tau de liberatate.Acorduri, versuri...si apoi aroma cafelei care ne-a alintat ranile peste de care s-a ridicat bandajul lipit pana in departarea carnii vinete. Urlul carnii se aude acum in mintea ta prabusita de timpul care a simit visul mirosului de viata.Nimic mai mult ..nimic mai putin decat un suflet care lupta in lumea lipsita de tel.
As vrea sa fac un sondaj pentru a afla de ce omul cu timpul devine atat de nefericit.Unde-si pierde bucuria, care sunt cauzele care o suprima. Fericirea cred ca e cea mai frumoasa stare pe care o putem avea, de fapt fericirea insemana adevarata viata.Intradevar ca fericirea exista datorita tristetii...dar daca am lua tristetea doar ca un stimul pentru fericire, nu ar fi mai bine?!?! Tristetea ramane o boala a sufletului si a mintii, captivandu-ne mintea intr-o deznadejte care aduce dupa sine neincredere si descurajare, iar trupului o paralizanta pasivitate.Astfel cel care sufera de ea ajunge la anihilarea propriului eu. As spune ca noi suntem tristi cand nu iubim.Si uitandu-ma in jur consider ca am uitat sa iubim....am uitat sa iubim lucrurile minore care ne-ar putea face fericiti.Lucrurile pe langa care trecem si care nu ne atrag atentia.De exemplu muzica naturii.De cate ori ai incercat sa inchizi ochii, sa te lasi furat de val si sa asculti aria formata din atingerea lenta a vantului, a frunzelor...de cate ori ai incercat sa aluneci pe o raza si sa asculti cum creste firul de iarba.De cate ori te-ai uitat la zambetul sincer al unui copil jucandu-se si apoi adapostindu-se la sanul ocrotitor al mamei sale.De cate ori?! Am uitat sa ne bucuram de toate aceste lucruri.Acum omul si-a indreptat atentia spre altceva.Deja a devenit un robot captivat de tehnologie.Deja omul este victima propriilor capacitati launtrice care-l fac sa uite sa erodeze bucuria care tainuie in el. Mi-am adus aminte de o replica dintr-un film care spunea ca desi omul traieste mai multe vieti, o constientizeaza decat pe actuala.Asa ca ar trebui sa invatam sa ne bucuram de ea.Sa nu ne mai gandim la ziua de maine...sa traim doar clipa.Sa treaca prin trupul nostru orice vorba...orice gand..orice priveliste ..orice simt. Trebuie sa ne cream in viata nu doar momente de fericire...ci o fericire deplina.Propune-ti sa nu treaca zi fara sa nu razi cu adevarat, propune-ti sa nu treaca zi fara sa nu fi imbratisat pe cineva. O imbratisare=un motiv in plus sa fii fericit! Asa ca propune-ti sa fii fericit!
Click pe imagine pentru un articol interesant despre fericire:
Acum va intreb eu pe voi, care sunt cu adevarat cauzele pentru care romanul nu mai e la fel de fericit.Ce il face sa traiasca cu atatea temeri, atatea restrictii si atatea intrebari incat sa uite sa se mai infructeze din minunatiile fericirii? Cum am putea remedia asta? Asta-i un topic la care chiar v-as ruga sa va spuneti parerea daca il cititi.
Toamna. Toamna imi ofera posibilitatea sa ma curat pe dinauntru.Imi arata fericirea si imi arata nemultumirile.Nu ca mi-ar placea acest anotimp...in schimb il consider special...special e tot ceea ce ma marcheaza in bine sau in rau...sau pur si simplu ma marcheaza cu o stare noua care nu poate fi incadrata intre bine si rau. Acum ajug sa-mi dau dinou seama de oamenii care ma inconjoara, si sincer, mi-as dori sa fiu dinou copil...mi-as dori sa fiu dinou infantila si sa accept tot ce se intampla in jurul meu....mi-as dori ca dinou cu un scrancet sa uit totul si sa ma intorc la jocul meu.Mi-as dori sa ma simt dinou ocrotita, in siguranta..in echilibru! DINOU.... Acum am invatat ce-mi place si ce nu...stiu ce vreau si ce nu.Si asta imi ofera cel mai mare dezechilibru.Diferenta dintre ce vreau si ce sunt, unde sunt, cu cine sunt...
Uneori as zice ca mai bine nebun, decat atat de constient!
Ma termina sa privesc generatia din care eu fac parte atat de insipida.Atat de comoda...atat de transparenta si realizez ca sunt putini care mai stiu sa aprecieze adevaratele valori! Acum intrebarea ar fi ..care sunt adevaratele valori?Cum ne dam seama ce e bine si ce e rau! Pai raspunsul se afla in noi.Stim ca acea calitate a omului se afla de fapt in gandire si in sentiment.Sau asa ar trebui!Acum toate acele lucruri cu o incarcatura informativa si sentimentala ridicata am putea considera un lucru care merita apreciat!Dar ca sa ajungi sa il apreciezi e cale lunga! Nu e indeajuns sa citesti o carte ca sa iesi din catalogarea de "prost"..pentru ca asa ai deveni doar un prost citit.Trebuie sa o traiesti, sa o simti..intr-un cuvant sa o intelegi. Concluzia asta a pornit din simplul motiv ca am stat sa ma gandesc cati dintre prietenii mai merg la o piesa de teatru acum.Am simtit nevoia sa impart vizionarea uneia cu cineva..si surpriza..cu o exceptie-doua..nimeni nu a fost incantat de acest lucru.Stau sa am gandesc acum..oare eu sunt anormala, sau acesti oameni au ajuns atat de superficiali incat or sa ajunga la nivelul zero cand or sa se autodistruga?!?! Solutii nu mai gasesc..pentru ca probabil fara vointa sunt inutile! De plans incetez sa ma mai plang..ca dinou este inutil! Ce-mi mai ramane..este sa ma obisnuiesc cu ideea..in schimb acest lucru nu o sa se intample niciodata!Si din pacate asta e un exemplu referitor la ceea ce sunt(om care nu poate face nimic) si ceea ce vreau sa fiu(om care ar vrea sa schimbe ceva)...lucru ce creeaza un dezechilibru stupid incapabil sa-l controlez uneori! Acum as zice ca cel mai important lucru in lume e sa fii fericit, si unii mi-ar zice ce mai conteaza metodele daca esti fericit..."Tu esti fericita ca vezi un film bun, asculti o muzica buna...eu sunt fericit cand arunc cu banii, cand imi cumpar o masina ultimul tip,sau fut o femeie buna.Ce mai conteaza?!?!?!" Din punctul asta de vedere exista un paradox si in mintea mea...dar am putea fi fericiti intr-un mod frumos...intr-un mod real!Am putea fi fericiti prin sentiment nu prin minte! Fericirea mentala e mult mai de suprafata decat aia cauzata de sentiment(fericirea pt mine e stare..nu sentiment). Acum ramane la alegerea fiecaruia ce vrea sa faca mai departe si cum isi alege soarta..eu raman la ale mele..si sper ca o sa aprecieze candva cineva si gandirea mea..pana atunci gusta putin din plapuma gandurior mele uitandu-te la filmuletele astea pentru ca se merita....cum eu le descopar de la altii, asa si tu sa le descoperi de la mine:
Inca lupta cu sine. Senzatia de usor obisnuita este umbrita acum de plumbul care-i atarna din picioare.Ar vrea sa inteleaga, dar e imposibil...Dintr-o data e inconjurat de chipuri nedeslusite si forme neregulate cu rasuflari grele.Articuleaza un sunet mut, iar ochii isi fixeaza un punct oblic ca si cand il face sa priveasca in gol.Isi ridica mana si deseneaza in aer traiectorii ciudate, astfel transferand toata durerea in mainile care tremurau spasmatic. Mintea ii joaca feste. Vrea sa se salveze, dar acum si trupul il trada.E incapabil sa inteleaga, e incapabil sa accepte!Panica il cuprinde iar in jurul lui au ramas aceleasi mii de chipuri care il tintesc dureros. El se simte intr-un cerc fara sfarsit, simte cum parti ale corpului se desprind si se inlocuiesc intre ele.Vrea sa isi verse gandurile in vorbe.Dar e incapabil. Aude o singura fraza repetata intr-un mod obsesiv care il inebuneste.Toata fiinta lui respira teama si incertitudine. Simte nevoie de stabilitate.Pluteste de prea mult in mijlocul unui ocean plin de pericole.E singur intr-o multime care-l blameaza.A devenit un simplu obiect cu echilibru precar, acum. Isi atinge buzele pe care nu le simte.Coboara mana si isi traieste din nou senzatiile pe care ar vrea sa si le exprime si nu poate.Aude rasete grotesti..vede privirile strapungandu-l si se pierde din nou in acel punct nedeslusit. Este bruscat in prima statie de o doamna cu ochii bulbucati speriata de privirea lui de nebun. E ca si cand a bruscat un gol.Isi atige varful fruntii si o simte umeda si incruntata...dar tot nu intelege reactia batranei.Aceleasi fraze obsedante il dezechilibreaza si mai tare... Se simte la capatul puterilor si simte ca nu mai vrea, nu mai poate sa lupte.In schimb traieste cu o placere sadica fiecare senzatie..ca un criminal zarindu-si victima macelarita. Se simte la un moment dat ciudat pentru spectacolul gratuit oferit in strada...e un sentiment ciudat dat de acei doi ochi bulbucati si de copilul speriat care statea la adapost in bratele mamei. Gura acum o simte uscata.A fost atat de atent la trairi..incat si-a neglijat propriul trup.Panica apare dinou cand realizeaza ca in continuare sunetelor le este greu sa treaverseze din strafundul sufletului in exterior. Sare puternic in sus...sperand ca asa o sa simta ceva.Dar nimic.Inca e pierdut..inca e pierdut in gandurile lui si NU vrea sa-si revina. De ce e asa fascinat de senzatiile astea?Poate a reusit sa realizeze ca drumul ala greu al lui nu a fost ales bine..poate ca ii era mai usor pe scurtatura care i se desfasura in fata!Dar daca ar alege-o pe aceasta in strapnsul sufletului, al mintii ar stii ca de fapt isi doreste complicatii inedite pentru descoperirea de sine. ERODEAZA SENTIMENTE PENTRU DESCOPERIREA ALTOR NOI! Inauntrul lui spatiul a crescut atat de mult incat a pierdut notiunea timpului.Totul era intr-o goana teribila la care nu s-ar fi gandit.Oamenii care erau neclintiti nu realizau ca de fapt in interiorul lor el zarea sangele care alerga prin vene. Acum era nemiscat si el...vedea dar nu privea, gesticula dar nu vorbea, respira dar nu traia..nu traia acolo... Deja nu se mai opunea niciunui flux care il lovea.Dinou si-ar fi dori sa directioneze cuvintele in exterior dar simtea ca nu poate...sau pur si simplu nu vroia sa faca legatura intre lumea lui si lumea lor. Dupa 20 de minute de incertitudine isi gaseste stabilitatea in bratele unui prieten. Realizeaza ca noi suntem facuti din bine si rau..ca noi suntem ceea ce vrem..ca noi facem ce vrem(a se citi"putem sa")..ca noi ne controlam viata, daca stim cum. El stia cum, dar a lasat-o pe ea sa-l controleze acum.A stiut ca raul e simplu..ca el se misca mai repede decat binele.Dar si el e la fel de fraged ca omul.Si-a dat seama ca daca respingem raul cu mintea, lui i se face frica si fuge.Binele e acolo mereu cand i se ofera loc.Deci a invatat sa faca loc la BINE! De fapt acum el sta si gaseste o logica...logica nu e..e doar el si gandurile lui...si el e de fapt parte din mine si din tine...noi suntem el...eu sunt el..
Un oras de carne presarat cu mii de vise, cu multa lupta, cu iubire, inconjurat de mii de masti crescute organic pe chipuri! Asta-s eu si lumea in care traiesc! Nu stiu daca exprim tot ce expir, dar sigur inspir tot ce imprim!
Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost!!! --Octavian Paler--
