The bad trip..is the real life

Inca lupta cu sine.
Senzatia de usor obisnuita este umbrita acum de plumbul care-i atarna din picioare.Ar vrea sa inteleaga, dar e imposibil...Dintr-o data e inconjurat de chipuri nedeslusite si forme neregulate cu rasuflari grele.Articuleaza un sunet mut, iar ochii isi fixeaza un punct oblic ca si cand il face sa priveasca in gol.Isi ridica mana si deseneaza in aer traiectorii ciudate, astfel transferand toata durerea in mainile care tremurau spasmatic.
Mintea ii joaca feste.
Vrea sa se salveze, dar acum si trupul il trada.E incapabil sa inteleaga, e incapabil sa accepte!Panica il cuprinde iar in jurul lui au ramas aceleasi mii de chipuri care il tintesc dureros. El se simte intr-un cerc fara sfarsit, simte cum parti ale corpului se desprind si se inlocuiesc intre ele.Vrea sa isi verse gandurile in vorbe.Dar e incapabil.
Aude o singura fraza repetata intr-un mod obsesiv care il inebuneste.Toata fiinta lui respira teama si incertitudine.
Simte nevoie de stabilitate.Pluteste de prea mult in mijlocul unui ocean plin de pericole.E singur intr-o multime care-l blameaza.A devenit un simplu obiect cu echilibru precar, acum. Isi atinge buzele pe care nu le simte.Coboara mana si isi traieste din nou senzatiile pe care ar vrea sa si le exprime si nu poate.Aude rasete grotesti..vede privirile strapungandu-l si se pierde din nou in acel punct nedeslusit.
Este bruscat in prima statie de o doamna cu ochii bulbucati speriata de privirea lui de nebun. E ca si cand a bruscat un gol.Isi atige varful fruntii si o simte umeda si incruntata...dar tot nu intelege reactia batranei.Aceleasi fraze obsedante il dezechilibreaza si mai tare...
Se simte la capatul puterilor si simte ca nu mai vrea, nu mai poate sa lupte.In schimb traieste cu o placere sadica fiecare senzatie..ca un criminal zarindu-si victima macelarita.
Se simte la un moment dat ciudat pentru spectacolul gratuit oferit in strada...e un sentiment ciudat dat de acei doi ochi bulbucati si de copilul speriat care statea la adapost in bratele mamei.
Gura acum o simte uscata.A fost atat de atent la trairi..incat si-a neglijat propriul trup.Panica apare dinou cand realizeaza ca in continuare sunetelor le este greu sa treaverseze din strafundul sufletului in exterior.
Sare puternic in sus...sperand ca asa o sa simta ceva.Dar nimic.Inca e pierdut..inca e pierdut in gandurile lui si NU vrea sa-si revina.
De ce e asa fascinat de senzatiile astea?Poate a reusit sa realizeze ca drumul ala greu al lui nu a fost ales bine..poate ca ii era mai usor pe scurtatura care i se desfasura in fata!Dar daca ar alege-o pe aceasta in strapnsul sufletului, al mintii ar stii ca de fapt isi doreste complicatii inedite pentru descoperirea de sine. ERODEAZA SENTIMENTE PENTRU DESCOPERIREA ALTOR NOI!
Inauntrul lui spatiul a crescut atat de mult incat a pierdut notiunea timpului.Totul era intr-o goana teribila la care nu s-ar fi gandit.Oamenii care erau neclintiti nu realizau ca de fapt in interiorul lor el zarea sangele care alerga prin vene.
Acum era nemiscat si el...vedea dar nu privea, gesticula dar nu vorbea, respira dar nu traia..nu traia acolo...
Deja nu se mai opunea niciunui flux care il lovea.Dinou si-ar fi dori sa directioneze cuvintele in exterior dar simtea ca nu poate...sau pur si simplu nu vroia sa faca legatura intre lumea lui si lumea lor.
Dupa 20 de minute de incertitudine isi gaseste stabilitatea in bratele unui prieten.
Realizeaza ca noi suntem facuti din bine si rau..ca noi suntem ceea ce vrem..ca noi facem ce vrem(a se citi"putem sa")..ca noi ne controlam viata, daca stim cum.
El stia cum, dar a lasat-o pe ea sa-l controleze acum.A stiut ca raul e simplu..ca el se misca mai repede decat binele.Dar si el e la fel de fraged ca omul.Si-a dat seama ca daca respingem raul cu mintea, lui i se face frica si fuge.Binele e acolo mereu cand i se ofera loc.Deci a invatat sa faca loc la BINE!
De fapt acum el sta si gaseste o logica...logica nu e..e doar el si gandurile lui...si el e de fapt parte din mine si din tine...noi suntem el...eu sunt el..