Cat de fragili suntem sub presiunea timpului! Ceasul din perete tine sa ne aiba mereu in tensiune spunandu-ne cum ticaie.Simtim cum ni se scurge timpul ramas si parca nimic nu il opreste!! Prefer de multe ori sa ma arunc in pat si sa ma pierd acolo. Parca ticaitul este mai lent! Parca ne aflam in timp ca intr-un nisip miscator: cu cat ne zbatem mai mult cu atat alunecam mai repede.
As vrea sa il opresc la un simplu "tic" sau la un simplu "tac", sau sa-l fac sa zica "tac-tic". Dar nu! El prefera sa isi mentina drumul la fel ca si noi..cu cat mai inceti noi cu atat mai incet el!Cum sa traiesti cand vezi ca se tine dupa tine si iti cronometreaza fiecare miscare?? Cu cat faci mai multe miscari..cu atat timpul se duce mai repede!Si totusi de multe ori prefer sa cred ca timpul nu e limitat, ci ca alergarea noastra prin el e limitata, ca timpul e etern si doar noi suntem cei ce trec prin el prea repede...sau prea incet. Daca ar fi asa, ar fi bine pentru ca ne-am lipsi de presiunea lui! Dar daca nu-i asa, atunci care-i rostul unei vieti care trece greu..dar in care tu nu faci nimic? Dar a uneia in care faci prea multe...dar nu ai timp sa te bucuri de ea pentru ca se termina prea repede??De-am stii cheia sa o pacalim ar fi bine: o viata lunga si tumultuoasa!!!

Timpul e o iluzie care face aluzie la sufletele noastre!

Cat ne mai suporta planeta?

               O intrebare buna! Dupa mine?! Sigur nu mult! Probabil daca ea risca sa ne mai suporte, noi o sa fim cei care nu o sa ne mai suportam!?
                Cineva spunea intr-un articol cu acelasi nume din Cotidianul cum ca fara civilizatie, omul ar fi o oarecare maimuta care scutura tufele sa adune masline. Eu in schimb consider ca insasi civilizatia aduce omul intr-o degradare continua. Tehnologia ofera omului posibilitatea incredibila sa transforme, sa creeze, sa ucida in masa alti oameni, inventiile fiind facute in mod initial cu scopul de a facilita munca, dar ele au ajuns un instrument de manipulare in masa a omenirii, de instigare la frica, au adus printre noi invidia, pofta, dorinta de posesie.
              Am profitat de faptul ca detinem acel geniu inventiv care ne diferentiaza de restul animalelor, fara sa ne dam seama ca asta va fi in timp arma impotria noastra. Tot progresul tehnic nu s-a termiant aici, si cu siguranta vom ajunge la nivelul in care se va intampla vr-o catastrofa care ne va face sa o luam de la zero. Si sa vedem daca atunci vom mai fi noi cei care vor detine acel geniu inventiv, si nu o banala maimuta, pe care o tinem in prezent inchisa intr-un laborator,va fi cea care ne va depasi in capacitatea intelectuala.
            Desigur, sunt destul de optimista cand spun ca o vom lua de la zero, pentru ca in conceptia mea inca vom mai exista, dar precum se spune optimistul este realistul prost informat, asa ca poate sunt prost informata in ceea ce inseamna o catastrofa provocata de mana omului.
            Ma uitam la filmul "the manchurian candidate" si imi dadeam seama pana unde duce dorinta omului de control, citeam despre proiectul HAARP si realizez ca omul este complet inconstient, incep sa fiu sigura de existenta celui de-al treilea razboi mondial care va fi un razboi geofizic...sau este deja!
           Unde duce toata dorinta asta a voastra de conducere, de ocupare??? La distrugere si la autodistrugere... Dar daca in lupta impotriva propriului ego pierdem..adunci egoul nostru chiar o sa se simta invingator? Ce stupida e gandirea umana...
           Raul pe care il facem planetei este de fapt raul pe care ni-l facem noua! Nu numai ca ne-am considerat superiori altor specii prin multitudinea inventiilor, dar am ajuns sa ne consideram superiori si fata de oamenii din jur, astfel crezand ca avem dreptul sa ii controlam si pe ei.
           Am fost invatati din timp sa nu gandim pentru noi. Am fost invatati sa ascultam de altii si sa nu ne ascultam pe noi, sa nu putem sa luam decizii pentru noi. Traditia si obiceiurile injectate de mici de familiile noastre ne-au facut sa devenim niste marionete. Dar nu blamez familiile pentru asta, pentru ca la randul lor si ele au fost corupte la asa ceva prin sistemele politice. Terminam o scoala care nu ne invata sa gandim singuri, ci sa memoram ce altii spun, o scoala care ne invata cum sa ne facem un C.V. ca sa putem lucra ca niste sclavi, dar care nu ne invata cum sa fim proprii nostrii sefi, o scoala care daca intalneste un elev cu persoanlitate, care gandeste pentru sine il penalizeaza dandu-i note mici, iar elevul "eminent" care invata toate lectiile neputand fi in stare sa foloseasca informatiile memorate va primi nota maxima fiind dat exemplu pozitiv.Astfel scoala promoveaza sclavia care urmeaza apoi! Aceasta sclavie consta in faptul ca trebuie sa iti iei un loc de munca, in care iarasi trebuie sa fii supus unor interese materiale ale sefilor, iar tu vei fi platit doar atat cat sa supravietuiesti, urmeaza familia si copii pe care, conform traditiei, trebuie sa ii educi sa faca la fel!  Daca asta e planul dupa care noi functionam eu refuz sa il respect!
           Prin fuga noastra ajungem astfel sa ne ratam prezentul prin respectarea unui plan de viata "mostenit" sau "capatat", un plan de viata negandit de noi care ne face sa trecem prin timp pasivi si vlaguiti. Un plan de viata pe care o sa-l regretam la batranete ca l-am urmat orbeste, la batranete cand vom realiza ca nu mai avem o a doua sansa de a ne tine in maini propriul destin si ca altii ni l-au construit.Si nu doar prezentul il vom rata, ci si viitorul prin distrugerea planetei: stiinta, fizica, chimia, ura, puterea sunt doar cateva din instrumentele pe care le vom utiliza in acest razboi conta planetei, contra noastra! Cei care vor simti toate efectele actiunilor noastre vor fii copii si nepotii nostri, sunt cei care vor urma si care probabil se vor imbolnavi de 10 ori mai des decat noi, sau care vor avea un mediu de viata mult mai ostil decatal nostru! Si asta din ce cauza?!?! Din cauza noastra ca uitam sa gandim pentru noi, ca uitam sa fim si putin altruisti, ca uitam ca toti avem drepturi egale!
         Planeta asta ne-a dat atat de multe lucruri frumoase pe care noi trebuie sa le descoperim incat ar fi o mare blasfemie daca ne-am limita la respectarea unui plan idiot, la ura, la interese si la dorinta noastra de a poseda!Acum totul tine de tine sa alegi ce iti doresti de la viata pentru tine si pentru cei care urmeaza dupa tine!!!
RESPECTA!IUBESTE!GANDESTE!

Amalgam de idei!(ciorna)

Ce spun acum nu vreau sa aiba incarcatura stiintifica si nici nu vreau sa folosesc vr-un strop de limbaj "greu" pentru unii. Si asta pentru ca foarte multi cred ca s-au regasit in postura in care am fost si sunt eu.Nu vreau sa fiu judecata, nici macar sa fie cineva de acord cu mine, ci doar sa fiu acceptata asa cum sunt!
De multe ori m-am simtit in plus in lumea asta, m-am simtit o ciudata, m-am simtit singura si asta doar pentru ca ma vedeam diferit fata de ceilalti...sau mai bine spus ceilalti ma vedeau diferita fata de ei. Cu timpul am realizat ca nu sunt o ciudata...ci doar am o alta gandire in comparatie cu ei. Acum eu ii vad pe ei ca fiind cei diferiti, pentru ca in periplul meu mic prin cei aproape 21 ani am intalnit destui oameni care gandeau asemanator mie si care erau de acord cu conceptiile mele.
Inseamna ca pana la urma nu eram chiar atat de nebuna!
In toti anii astia am actionat instinctiv iar succesul a fost de partea mea! Am fost apreciata in tot ceea ce faceam si niciodata nu am putut sa imi explic motivul pentru care se intampla asta!Acum nu mai cred in noroc sau in ghinion. Acum cred in puterea gandului care m-a facut sa ajung la rezultate bune...sau nu! Increderea in sine, forta interioara, optimismul m-au facut sa reusesc sa obtin tot ceea ce vroiam.Norocul trebuie sa fie ajutat mereu de aceasta gandire pozitiva, iar ginionul asa va fi indepartat.
Si acum vorba lui Shakespeare: "nimic nu este nici bun, nici rau, daca nu il consideram ca atare"
Din anumite puncte de vedere am fost o invingatoare, dar nu pentru ca eram mai buna decat cei din jur, ci doar pentru ca am avut credinta! Credinta este ceea ce ne lipseste tuturor...credinta in noi si in ceea ce putem face. Credinta ca putem reusi orice ne propunem.Dar si din alte puncte de vedere am fost omul care a pierdut...de ce??..pentru ca in minte aveam mereu :"nu o sa reusesc!", "nu o sa mearga!"..si am avut dreptate:)
Ma uit in jurul meu..si chiar si la mine, si vad cum noi ne credem niste insecte pe langa niste uriasi care ne dicteaza si cand sa respiram. Suntem siguri ca nu avem nicio putere fata de noi...ci doar ei au aceasta putere. Conceptia asta din punctul meu de vedere este complet eronata deoarece absolut toti avem aceasi valoare, aceleasi capacitati![Lucru absolut uitat de politicieni, care defapt detin puterea tot datorita noua, de angajatori care cred ca iti "cumpara" intreaga viata, nu doar dreptul de munca, etc]Daca unii isi dezvolta capacitatile in alte arii diferite fata de noi...nu inseamna ca noi suntem mai presus de ei, sau ei mai prejos decat noi. In cazul asta apar 2 probleme: ori supra(sub)preciem creierul celor din jurul nostru, ori ni-l supra(sub)apreciem pe al nostru. Si niciuna din variantele astea nu e corecta!
Toate lucrurile astea le gandeam instinctiv...si asta ma facea si pe mine sa ma simt o ciudata si asa sa si par in ochii celorlalti! Cunoscand mai mult...mi-am dat seama ca asta e un lucru pe care ar trebui sa il facem cu totii, iar eu deja incepusem sa il fac...Iar faptul ca am spus cum sunt/eram/cred/credeam eu nu e din egoism sau mandrie...e din dorinta de a vorbi din lucruri cunoscute si traite, e din dorinta de a ma da pe mine exemplu..pozitiv sau negativ.
Si da..acum ma poti numi o ciudata pentru ca m-am oprit din a mai beau golul paharului, pentru ca vreau mai mult, pentru ca incerc sa scap de frica asta care imi/ne circula prin vene, pentru ca vreau sa ii inteleg pe cei din jur, sau macar sa ii accept.Numeste-ma o ciudata ca acum am scris fara sa gandesc inainte ce urmeaza sa scriu, sau fara sa recitesc..am scris fix ce am gandit in secunda respectiva....iar acum mi-a venit in minte un citat care merita sa il scriu aici:
"primul lucru intamplat unei persoane care isi asculta vocea interioara si se detaseaza de turma pentru dezvoltarea personalitatii proprie este SINGUATATEA"...dar oare fara o interactiune cu mediul inconjurator poti sa iti dezvolti si sa-ti provoci eul interior? Si oare esti dispus sa platesti acest pret?? Si am crezut si eu ca singuratatea e singurul mod de a-ti asculta vocea interioara, dar totul trebuie sa fie in echilibru..te detasezi de turma, dar nu trebuie sa te detasezi si de umanitate!