Am gasit o poveste draguta despre vise!
luni, ianuarie 19
sâmbătă, ianuarie 10
Un vis de dimineata
Vad ceasul atarnand in zori
ca si cand timpul a ruginit pentru noi-cei doi actori;
Imi construiesc lumina vietii pe drumul cunoscut al pielii
adormind din nou intre umerii tai goi in toiul diminetii
Si nu regret acum ca m-am ascuns in vis,
ca m-am inchis in acelasi vechi abis
si nici ca tarmul s-a departat de mare si te-a urmat
pe drumul tau sculptat-brazdat-neparfumat.
Caci acum astern pe ploape mii de ritmuri colorate
cu care-mi conturez trupul plin de vibrare;
plang si nu stiu daca confund fericirea
cu gandul, mintea, contopirea
Caci acum nu mai am jumatate de corp pe langa patura de carne,
adunandu-ma in limite de visare cu granite lasate in uitare
Si ne scurgem prin ochiul meu...al tau... si ne zidim cuib in retina.
Si nu ne lasam vrajiti de "UNDE" sau "CAND",
ci imbratisam vesnicul "CUM"- el e unicul ascuns in "ACUM"
Si uite cum ACUM ascultam simfonia pielii in doi
lasand in urma un val, un scop, un dor!
Iar suflul lin care ma ademeneste
Ce m-a purtat in valurile spumegand
Dinou ma face sa te simt...cum zbori in visul meu
Si parca sa te aud...in visul tau
Si visul tau e visul meu...putin mai greu.
ca si cand timpul a ruginit pentru noi-cei doi actori;
Imi construiesc lumina vietii pe drumul cunoscut al pielii
adormind din nou intre umerii tai goi in toiul diminetii
Si nu regret acum ca m-am ascuns in vis,
ca m-am inchis in acelasi vechi abis
si nici ca tarmul s-a departat de mare si te-a urmat
pe drumul tau sculptat-brazdat-neparfumat.
Caci acum astern pe ploape mii de ritmuri colorate
cu care-mi conturez trupul plin de vibrare;
plang si nu stiu daca confund fericirea
cu gandul, mintea, contopirea
Caci acum nu mai am jumatate de corp pe langa patura de carne,
adunandu-ma in limite de visare cu granite lasate in uitare
Si ne scurgem prin ochiul meu...al tau... si ne zidim cuib in retina.
Si nu ne lasam vrajiti de "UNDE" sau "CAND",
ci imbratisam vesnicul "CUM"- el e unicul ascuns in "ACUM"
Si uite cum ACUM ascultam simfonia pielii in doi
lasand in urma un val, un scop, un dor!
Iar suflul lin care ma ademeneste
Ce m-a purtat in valurile spumegand
Dinou ma face sa te simt...cum zbori in visul meu
Si parca sa te aud...in visul tau
Si visul tau e visul meu...putin mai greu.
Paroxismul fericirii mele!
Ma arunc purtata de moment printre pernele moi ale camerei mele si ma las dusa de ganduri efemere.Mainile cad usor pe langa corp, iar picioarele le simt cum atarna grele.Imi ridic fruntea, zaresc soarele care trece prin fereastra si-mi atinge cu razele dincolo de piele, de organe, de materie...imi atinge sufletul! Primul respiro ma duce departe.Aerul imi strapunge creierul, iar mintea mea e incarcata de iubire.
Relaxare!
Pe ritmurile vibrante conversez cu instrumentele si-mi plimb sufletul printr-o intreaga gama de sentimente si emotii.Toate gandurile ratacesc aiurea, iar sufletul colinda si el prin lumea larga.Am gasit clipa de liniste in care pot sa opresc timpul in loc, in care uratul se transforma in frumos, in care pot sa ma bucur in tihna de tot ceea ce-mi mangaie si alina sufletul.
Inchid ochii si traiesc intens TOT.Am in fata ecranului meu mental o cutie imensa de metal in care imi inchid toate grijile, problemele, imposibilitatile.O fac sa dispara!
E liniste si gol.
Acum pot sa-mi construiesc o piramida de simtaminte.Imi simt ochii cum se contopesc cu starea mea, imi simt gatul cum se lasa usor pe perna iar picioarele imi amortesc usor.Bataile inimii se incetinesc de parca s-au pierdut si ele in senzatie.
Intreg corpul este traversat de o energie calda care ma face sa vibrez.Vreau sa pastrez momentul cat mai mult. Ma simt o pasare libera, neincatusata de propriile ganduri.Pot sa ma inalt, sa zbor!Acum sentimentele le las sa ma loveasca violent.E violenta care ma face sa lacrimez de fericire.E un mers pe sarma in care eu detin echilibrul.E o fericire deplina pe care vrei sa o impartasesti, care te poarta intr-o lume euforica si care te face sa razi in launtrul tau ca un nebun care se joaca in inocena lui cu un copil.
E momentul culminant pe care nu vrei sa-l analizezi..ci doar vrei sa il tii strans in tine fara sa-i dai drumul, e clipa in care ai umple de iubire orice persoana pe care o intalnesti, e clipa in care ai raspandi in lume senzatia asta.Si e doar una in tine!
Si iese din tine prin fiecare por pe care il detii si te face sa te inalti si mai mult si mai mult.Iti traiesti paroxismul!
Si strangi din ochi, si inspiri adanc fiecare senzatie, si desenezi pe fata ta un zambet plin de fericire si corpul iti e cuprins din nou de energia calda si de fiorii de iubire care iti invadeaza mainile, picioarele, trunchiul, fata, capul, cea mai mica parte a corpului...
Acum se aseaza pe ploapa mea un gand frumos ca un vis, un tarm, o apa.
Si repeti si repeti si plangi de fericire si nu vrei sa te trezesti!
DA!!Asta sunt eu...asta traiesc eu!
DAR TU?!...TU ai simtit?
Relaxare!
Pe ritmurile vibrante conversez cu instrumentele si-mi plimb sufletul printr-o intreaga gama de sentimente si emotii.Toate gandurile ratacesc aiurea, iar sufletul colinda si el prin lumea larga.Am gasit clipa de liniste in care pot sa opresc timpul in loc, in care uratul se transforma in frumos, in care pot sa ma bucur in tihna de tot ceea ce-mi mangaie si alina sufletul.
Inchid ochii si traiesc intens TOT.Am in fata ecranului meu mental o cutie imensa de metal in care imi inchid toate grijile, problemele, imposibilitatile.O fac sa dispara!
E liniste si gol.
Acum pot sa-mi construiesc o piramida de simtaminte.Imi simt ochii cum se contopesc cu starea mea, imi simt gatul cum se lasa usor pe perna iar picioarele imi amortesc usor.Bataile inimii se incetinesc de parca s-au pierdut si ele in senzatie.
Intreg corpul este traversat de o energie calda care ma face sa vibrez.Vreau sa pastrez momentul cat mai mult. Ma simt o pasare libera, neincatusata de propriile ganduri.Pot sa ma inalt, sa zbor!Acum sentimentele le las sa ma loveasca violent.E violenta care ma face sa lacrimez de fericire.E un mers pe sarma in care eu detin echilibrul.E o fericire deplina pe care vrei sa o impartasesti, care te poarta intr-o lume euforica si care te face sa razi in launtrul tau ca un nebun care se joaca in inocena lui cu un copil.
E momentul culminant pe care nu vrei sa-l analizezi..ci doar vrei sa il tii strans in tine fara sa-i dai drumul, e clipa in care ai umple de iubire orice persoana pe care o intalnesti, e clipa in care ai raspandi in lume senzatia asta.Si e doar una in tine!
Si iese din tine prin fiecare por pe care il detii si te face sa te inalti si mai mult si mai mult.Iti traiesti paroxismul!
Si strangi din ochi, si inspiri adanc fiecare senzatie, si desenezi pe fata ta un zambet plin de fericire si corpul iti e cuprins din nou de energia calda si de fiorii de iubire care iti invadeaza mainile, picioarele, trunchiul, fata, capul, cea mai mica parte a corpului...
Acum se aseaza pe ploapa mea un gand frumos ca un vis, un tarm, o apa.
Si repeti si repeti si plangi de fericire si nu vrei sa te trezesti!
DA!!Asta sunt eu...asta traiesc eu!
DAR TU?!...TU ai simtit?
Haosul
Haosul...
Haosul e de fapt in noi
O lupta intre doi
Transcendenta
Schimbare
Lumea din noi.
Senzatia grea de lipsa de oxigen;
Inegalitatea egalitatii cautata de orgasmul mental;
Lipsa de inteles ce erodeaza obosita, haituita, infricosata....linistita, bucuroasa.
Schimbare
Lumea din noi.
Senzatia grea de lipsa de oxigen;
Inegalitatea egalitatii cautata de orgasmul mental;
Lipsa de inteles ce erodeaza obosita, haituita, infricosata....linistita, bucuroasa.
....asa cum trupul sufletului intelege vesnicul efemerului....
Caci nu noi suntem in haos, ci haosul e in noi!
joi, ianuarie 8
Zgarie nori
Am iesit.
Se ciobise asfaltul din fata blocului si avea forma de picior.Am ridicat privirea si am sarit treptele autobuzului. Am pierdut gandurile cum uiti ca ai siretul desfacut la piciorul drept.Am inchis ochii putin sa ascult metroul.
Am intrat.
Am dormit.
Am iesit.
Se ciobise un pic asfaltul din fata blocului. Avea forma de buze. Am ridicat privirea si am sarit o baltoaca in care scuipa cerul. Am pierdut autobuzul. Am inchis ochii ca sa ascult.
Am intrat.
Am dormit.
Am iesit.
Se ciobise asfaltul din fata blocului si avea forma de nor. Am ridicat privirea. Lipsea ceva si de-acolo de sus. Am inchis ochii sa ascult. Am scris in palma..zgarie nori.
[by zgarie nori]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
