Paroxismul fericirii mele!

Ma arunc purtata de moment printre pernele moi ale camerei mele si ma las dusa de ganduri efemere.Mainile cad usor pe langa corp, iar picioarele le simt cum atarna grele.Imi ridic fruntea, zaresc soarele care trece prin fereastra si-mi atinge cu razele dincolo de piele, de organe, de materie...imi atinge sufletul! Primul respiro ma duce departe.Aerul imi strapunge creierul, iar mintea mea e incarcata de iubire.
Relaxare!
Pe ritmurile vibrante conversez cu instrumentele si-mi plimb sufletul printr-o intreaga gama de sentimente si emotii.Toate gandurile ratacesc aiurea, iar sufletul colinda si el prin lumea larga.Am gasit clipa de liniste in care pot sa opresc timpul in loc, in care uratul se transforma in frumos, in care pot sa ma bucur in tihna de tot ceea ce-mi mangaie si alina sufletul.
Inchid ochii si traiesc intens TOT.Am in fata ecranului meu mental o cutie imensa de metal in care imi inchid toate grijile, problemele, imposibilitatile.O fac sa dispara!
E liniste si gol.
Acum pot sa-mi construiesc o piramida de simtaminte.Imi simt ochii cum se contopesc cu starea mea, imi simt gatul cum se lasa usor pe perna iar picioarele imi amortesc usor.Bataile inimii se incetinesc de parca s-au pierdut si ele in senzatie.
Intreg corpul este traversat de o energie calda care ma face sa vibrez.Vreau sa pastrez momentul cat mai mult. Ma simt o pasare libera, neincatusata de propriile ganduri.Pot sa ma inalt, sa zbor!Acum sentimentele le las sa ma loveasca violent.E violenta care ma face sa lacrimez de fericire.E un mers pe sarma in care eu detin echilibrul.E o fericire deplina pe care vrei sa o impartasesti, care te poarta intr-o lume euforica si care te face sa razi in launtrul tau ca un nebun care se joaca in inocena lui cu un copil.
E momentul culminant pe care nu vrei sa-l analizezi..ci doar vrei sa il tii strans in tine fara sa-i dai drumul, e clipa in care ai umple de iubire orice persoana pe care o intalnesti, e clipa in care ai raspandi in lume senzatia asta.Si e doar una in tine!
Si iese din tine prin fiecare por pe care il detii si te face sa te inalti si mai mult si mai mult.Iti traiesti paroxismul!
Si strangi din ochi, si inspiri adanc fiecare senzatie, si desenezi pe fata ta un zambet plin de fericire si corpul iti e cuprins din nou de energia calda si de fiorii de iubire care iti invadeaza mainile, picioarele, trunchiul, fata, capul, cea mai mica parte a corpului...
Acum se aseaza pe ploapa mea un gand frumos ca un vis, un tarm, o apa.
Si repeti si repeti si plangi de fericire si nu vrei sa te trezesti!
DA!!Asta sunt eu...asta traiesc eu!
DAR TU?!...TU ai simtit?

Sunt parte din VOI!

Pentru ca sunt un om intre oameni! Gandesc, iubesc, traiesc, gresesc, simt, descopar exact ca toti ceilalti.

Suntem toti la fel asta nu ma face sa "arunc cu pietre" dupa altii...sa jignesc si sa urasc.Asta ma face sa nu-l desconsideri nici pe cel mai sarac dintre noi si nici sa-l sfintesc pe cel mai bogat.

Si toate poate vin din etica omului, din bunul simt, din cei "7 ani de acasa". Dar mai mult de atat vine din respect pentru noi.
Nu sunt perfecta, dar incerc sa ma perfectionez.
Nu am o viata fericita, dar incerc sa culeg foloasele din fiecare situatie defavorabila.
Cine spunea ca "a gresi e omensc" a avut dreptate. Dar a invata unde ai gresit si cum sa indrepti greseala sau sa o eviti pe viitori nu e supraomenesc, e doar remarcabil.
Si NU! Nu gresesc cand le spun celorlalti unde au gresit, cand ii indrum.
Si DA! Nici eu nu stiu cum sa evit greseala...dar am invatat cum sa invat din ea!
Eu imi recunosc greselile si mi le asum, Nu trebuie sa cad in picioare atunci cand stiu ca nu am dreptate.Prefer sa ma tarasc si invat sa ma ridic.

Oameni, deschideti bine ochii si priviti-ma atent!!!Ajutati-ma sa inteleg mai bine ceea ce pana acum nu am inteles suficient de bine, si sa nu-i jignesc pe cei din jur oricat de mult rau mi-ar face.Aratati-mi ce am gresit ca sa stiu ce sa indrept!

Pentru ca am invatat ca orice experienta traita cu o fiinta nu se va mai repeta niciodata.

Pentru ca am invatat ca niste vorbe spuse la manie te vor urmari toata viata si il vor afecta pe cel ranit.

Pentru ca am invatat ca daca grabesti lucrurile sa se petreaca sau le fortezi..intr-un final ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Pentru ca am invatat ca nu sa-ti construiesti viitorul este cel mai important in viata...ci sa-ti faci fericit prezentul invatand din trecut.

Pentru ca am invatat sa dorm mai putin si sa visez mai mult

Pentru ca am invatat sa valorific tot in jurul meu..dar nu pentru ceea ce valoreaza ci pentru ceea ce semnifica.

Pentru ca am invatat ca in fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 secunde de lumina...doar pentru ca am invatat sa merg cand altii stau pe loc si sa fiu treaza cand altii dorm

Pentru ca am invatat sa ascult cand altii vorbesc si sa gandesc.

Pentru ca am invatat sa gasesc frumusetea intr-o lume plina de masti.

Pentru ca am invatat ce e fericirea si tristetea si o intreaga gama de sentimente.

Pentru ca am invatat ca azi sunt de fapt parti din oamenii cu care am interactionat, ca sunt putin din fiecare trecut prin sita mea de alegere.

Pentru ca am invatat sa transform bucuria in fericire si sa fac din muzica sau natura dintr-o carte sau o piesa de teatru lacas de fericire.

Pentru ca am invatat ca nu sunt influentata, doar ca invat zilnic ceva dn cauza voastra...celor din jurul meu care ma invatati...

Pentru ca am invatat ca eu sunt o carte deschisa in care sunt trecute notitele voastre scrise pe ciorne si alese de mine.

Pentru ca am invatat sa va respect, sa va iubesc...indiferent de cine sunteti si ce vreti!

Pentru ca as vrea sa va spun zilnic asta..penru ca v-as da o pereche de aripi si v-as lasa sa invatati voi sa zburati.

Pentru ca m-ati facut sa ma indragostesc de dragoste!

Pentru ca atat va mai cer...

Intrebare spontana.

Pentru ca stau si ma gandesc cate pagini ai acaparat din romanul vietii mele...si oare cate ti-ai fi dorit...?!?! De fapt de ce sa-ti doresti atata timp cat tu ai proiectat in mintea ta acele coperti fara paginile mele agfacolore...
Si DA!!!Ma simt vinovata ca iubesc ceva ce nu-mi apartine!
As vrea sa dureze mai mult decat un drum la buda asta...

Respira!Simte!

Lasati-ma ca pe macadamul curbat al existentei mele sa ma desenez in traiectorii vibrante, sa conturez gandul si mintea si asa sa transform agonia vechii lumi in lumina decantata in alambicuri.Sa leg nisipul intr-o stanca, sa simt adierea crunta...Fiori-lumina multa. Sa las sentimentele sa creasca-n cuvinte scrise singure de-o mana tremuranda, iar pasii anemici sa-i las sa-mi poarte in zare zeci de vise cutremuratoare, in timp ce cu exaltare supralegaturi sa-mi mentina intact trupul printre galaxi, lumi, ganduri.Timpul sa fie masurat de ceasul ud pe care-l port pe umeri, sa stea pe loc cu fiecare secatuire adusa de zambet...sa nu-l ud...sa il las sa ma duca in sublimul ROST.Asa sa patrund in vid, sa-l strapung, sa ma implic. Sa-mi plantez acolo gandul...si sa-l cresc.Sa-mi amintesc si sa-mi doresc sa evadez dintr-un univers inghetat prin sfere agfacolore in directii imprecise prin care sa zaresc un fum dens..acelasi fum caldut ce se scurgea in unduieli monocrome din tigarea abia aprinsa-din raul necesar, din nebunia frageda, din gandul tau murdar.Sa strabat depresiunile aerului....si nori asezati in foietaj albastru...si acum galben-rosiatic...si acum gri..si acum sa-mi inchid ploapa si sa cuprind cu ea o viata desirata in mii de cioburi fine...sa strang culori ca intr-un tablou cu sentiment...si sunete...si VIATA.
RESPIRA!

"...si poate cand murim de fapt ne trezim din vis..poate nici nu existam...poate visul e produs al subconstientului nostru..poate noi suntem o creatie a noastra..asa ca hai sa ne facem VIATA mai FRUMOASA, sau sa ne trezim dracului odata!

Moarte frumoasa si linistita...

BUNA DIMINEATA! "

...si ATAT...

Pentru ceea ce simt...si atat.Pentru ca vreau..si nu pot.Pentru ca vreau sa spun..si parca amutesc..Doar pentru ca iubesc..si pentru ca a ramas ascuns acest sentiment undeva acolo!Pentru ca ii e teama sa isi arate fata.Pentru ca a existat..pentru ca exista...pentru ca va exista!Pentru ca nimanui nu-i pasa...pentru ca nu-i pasa LUI...Pentru ca nu vreau sa stiu ca nu-i pasa LUI...ramane acolo...
ASCUNS.TACUT.PIERDUT!
Sunete-lipsa...Culori-lipsa...Dar ceva e??..un semn..un gest..un zambet..mai mult decat un cuvant..o ATINGERE...si ATAT!
PENTRU ca ma pierd in mine..pentru ca ma regasesc in EL..pentru ca..EXISTA..si ATAT!Pentru ca nu stie ca ma aduna..pentru ca nu stie ca EXISTA mai mult decat pare pentru mine..pentru ca nu stie ca visez..pentru ca nu stie ca traiesc in umbra LUI...
Si EL e mai mult decat crezi...EL... esti chiar TU...
..esti ATAT...


Nota: ATAT inseamna TOT!

I love you not only for what you are, but for what I am when I am with you. I love you not only for what you have made of yourself, but for what you are making of me. I love you for the part of me that you bring out.

Descriere ampla a unei secunde de viata

Incepe prima secunda.

Stare de nestare completata de putina ardoare de visare....in timp ce aroma patrunde in adancul creierului si adulmeca ultima idee pe care o mai ai.Te aruci sub vechea plapuma de ganduri prafuita si respiri adanc...sustragi din adierea vantului si ultimul firicel de polen aruncat de flora gandirii si dintr-o data resimti o durere de burta. Iti introduci mana plina de mizerie ca sa sustragi acea durere dar ea se prinde cu putere de stomacul tau.Prinde radacini si incepe mai nou sa urle.Incerci sa inghiti senzatiile dar ele te inebunesc odata cu ochii care ii zaresti atintiti asupra ta din coltul uitat al camerei tale. Stai si adulmeci sunetele dar stomacul tau nu mai rezista.Multumesti imaginatiei tale pentru senzatiile de greata...Multumesti tarii tale pentru toate mizeriile care ti le ofera...multumesti babei din autobuzul plin pentru ca respira in fata ta de fiecare data ca un mistrt gata sa moara...multumesti politistului din intersectie care te-a facut de cacat ca nu ai traversat strada regulametar...le multumesti tuturor ca in fiecare zi incearca sa-ti faca viata un calvar...si singura reactie pe care o mai ai.. e sa le oferi un pistol incarcat asa sa te scape de prostia lor.
Acum e randul tau sa inchizi ochii, sa ii reinventez pentru ca ei sunt in mintea ta.Greata si-a spus cuvantul, vibratiile ei cutreiera trupul care se zbate printre vorbele lor.Vomiti cuvintele si sunetele care ti-au captivat mintea.Dansul lor fara de cap te-a eliberat. Curand iti vei arunca gandul in marea ispita a tentatiilor voodoo.Vor deveni marionete..simpli roboti fara suflu de viata intr-o lume de gheata.
Ingurgitare, savoare, reactie intarziata asupra unor vise lasate de ei in preajma sentimentului tau de liberatate.Acorduri, versuri...si apoi aroma cafelei care ne-a alintat ranile peste de care s-a ridicat bandajul lipit pana in departarea carnii vinete. Urlul carnii se aude acum in mintea ta prabusita de timpul care a simit visul mirosului de viata.Nimic mai mult ..nimic mai putin decat un suflet care lupta in lumea lipsita de tel.

Incepe a doua secunda...

Unde este fericirea?

As vrea sa fac un sondaj pentru a afla de ce omul cu timpul devine atat de nefericit.Unde-si pierde bucuria, care sunt cauzele care o suprima.
Fericirea cred ca e cea mai frumoasa stare pe care o putem avea, de fapt fericirea insemana adevarata viata.Intradevar ca fericirea exista datorita tristetii...dar daca am lua tristetea doar ca un stimul pentru fericire, nu ar fi mai bine?!?!
Tristetea ramane o boala a sufletului si a mintii, captivandu-ne mintea intr-o deznadejte care aduce dupa sine neincredere si descurajare, iar trupului o paralizanta pasivitate.Astfel cel care sufera de ea ajunge la anihilarea propriului eu.
As spune ca noi suntem tristi cand nu iubim.Si uitandu-ma in jur consider ca am uitat sa iubim....am uitat sa iubim lucrurile minore care ne-ar putea face fericiti.Lucrurile pe langa care trecem si care nu ne atrag atentia.De exemplu muzica naturii.De cate ori ai incercat sa inchizi ochii, sa te lasi furat de val si sa asculti aria formata din atingerea lenta a vantului, a frunzelor...de cate ori ai incercat sa aluneci pe o raza si sa asculti cum creste firul de iarba.De cate ori te-ai uitat la zambetul sincer al unui copil jucandu-se si apoi adapostindu-se la sanul ocrotitor al mamei sale.De cate ori?!
Am uitat sa ne bucuram de toate aceste lucruri.Acum omul si-a indreptat atentia spre altceva.Deja a devenit un robot captivat de tehnologie.Deja omul este victima propriilor capacitati launtrice care-l fac sa uite sa erodeze bucuria care tainuie in el.
Mi-am adus aminte de o replica dintr-un film care spunea ca desi omul traieste mai multe vieti, o constientizeaza decat pe actuala.Asa ca ar trebui sa invatam sa ne bucuram de ea.Sa nu ne mai gandim la ziua de maine...sa traim doar clipa.Sa treaca prin trupul nostru orice vorba...orice gand..orice priveliste ..orice simt.
Trebuie sa ne cream in viata nu doar momente de fericire...ci o fericire deplina.Propune-ti sa nu treaca zi fara sa nu razi cu adevarat, propune-ti sa nu treaca zi fara sa nu fi imbratisat pe cineva. O imbratisare=un motiv in plus sa fii fericit! Asa ca propune-ti sa fii fericit!

Click pe imagine pentru un articol interesant despre fericire:

Acum va intreb eu pe voi, care sunt cu adevarat cauzele pentru care romanul nu mai e la fel de fericit.Ce il face sa traiasca cu atatea temeri, atatea restrictii si atatea intrebari incat sa uite sa se mai infructeze din minunatiile fericirii?
Cum am putea remedia asta?
Asta-i un topic la care chiar v-as ruga sa va spuneti parerea daca il cititi.

Gand tomnatec

Toamna.
Toamna imi ofera posibilitatea sa ma curat pe dinauntru.Imi arata fericirea si imi arata nemultumirile.Nu ca mi-ar placea acest anotimp...in schimb il consider special...special e tot ceea ce ma marcheaza in bine sau in rau...sau pur si simplu ma marcheaza cu o stare noua care nu poate fi incadrata intre bine si rau.
Acum ajug sa-mi dau dinou seama de oamenii care ma inconjoara, si sincer, mi-as dori sa fiu dinou copil...mi-as dori sa fiu dinou infantila si sa accept tot ce se intampla in jurul meu....mi-as dori ca dinou cu un scrancet sa uit totul si sa ma intorc la jocul meu.Mi-as dori sa ma simt dinou ocrotita, in siguranta..in echilibru!
DINOU....
Acum am invatat ce-mi place si ce nu...stiu ce vreau si ce nu.Si asta imi ofera cel mai mare dezechilibru.Diferenta dintre ce vreau si ce sunt, unde sunt, cu cine sunt...

Uneori as zice ca mai bine nebun, decat atat de constient!

Ma termina sa privesc generatia din care eu fac parte atat de insipida.Atat de comoda...atat de transparenta si realizez ca sunt putini care mai stiu sa aprecieze adevaratele valori!
Acum intrebarea ar fi ..care sunt adevaratele valori?Cum ne dam seama ce e bine si ce e rau! Pai raspunsul se afla in noi.Stim ca acea calitate a omului se afla de fapt in gandire si in sentiment.Sau asa ar trebui!Acum toate acele lucruri cu o incarcatura informativa si sentimentala ridicata am putea considera un lucru care merita apreciat!Dar ca sa ajungi sa il apreciezi e cale lunga!
Nu e indeajuns sa citesti o carte ca sa iesi din catalogarea de "prost"..pentru ca asa ai deveni doar un prost citit.Trebuie sa o traiesti, sa o simti..intr-un cuvant sa o intelegi.
Concluzia asta a pornit din simplul motiv ca am stat sa ma gandesc cati dintre prietenii mai merg la o piesa de teatru acum.Am simtit nevoia sa impart vizionarea uneia cu cineva..si surpriza..cu o exceptie-doua..nimeni nu a fost incantat de acest lucru.Stau sa am gandesc acum..oare eu sunt anormala, sau acesti oameni au ajuns atat de superficiali incat or sa ajunga la nivelul zero cand or sa se autodistruga?!?!
Solutii nu mai gasesc..pentru ca probabil fara vointa sunt inutile!
De plans incetez sa ma mai plang..ca dinou este inutil!
Ce-mi mai ramane..este sa ma obisnuiesc cu ideea..in schimb acest lucru nu o sa se intample niciodata!Si din pacate asta e un exemplu referitor la ceea ce sunt(om care nu poate face nimic) si ceea ce vreau sa fiu(om care ar vrea sa schimbe ceva)...lucru ce creeaza un dezechilibru stupid incapabil sa-l controlez uneori!
Acum as zice ca cel mai important lucru in lume e sa fii fericit, si unii mi-ar zice ce mai conteaza metodele daca esti fericit..."Tu esti fericita ca vezi un film bun, asculti o muzica buna...eu sunt fericit cand arunc cu banii, cand imi cumpar o masina ultimul tip,sau fut o femeie buna.Ce mai conteaza?!?!?!"
Din punctul asta de vedere exista un paradox si in mintea mea...dar am putea fi fericiti intr-un mod frumos...intr-un mod real!Am putea fi fericiti prin sentiment nu prin minte!
Fericirea mentala e mult mai de suprafata decat aia cauzata de sentiment(fericirea pt mine e stare..nu sentiment).
Acum ramane la alegerea fiecaruia ce vrea sa faca mai departe si cum isi alege soarta..eu raman la ale mele..si sper ca o sa aprecieze candva cineva si gandirea mea..pana atunci gusta putin din plapuma gandurior mele uitandu-te la filmuletele astea pentru ca se merita....cum eu le descopar de la altii, asa si tu sa le descoperi de la mine:

Cadere libera(UNATC)
The Alphabet (David Lynch)
Separation(Robert Morgan)
(10x fifi)
NU (UNATC)
Cocorul(Mihai Racovitan)
Un cartus de Kent si un pachet de cafea (Cristi Puiu)
Dubla personalitate(Andrei Gheorghe)
It all comes out in the wash(Tim Wessel)

The bad trip..is the real life

Inca lupta cu sine.
Senzatia de usor obisnuita este umbrita acum de plumbul care-i atarna din picioare.Ar vrea sa inteleaga, dar e imposibil...Dintr-o data e inconjurat de chipuri nedeslusite si forme neregulate cu rasuflari grele.Articuleaza un sunet mut, iar ochii isi fixeaza un punct oblic ca si cand il face sa priveasca in gol.Isi ridica mana si deseneaza in aer traiectorii ciudate, astfel transferand toata durerea in mainile care tremurau spasmatic.
Mintea ii joaca feste.
Vrea sa se salveze, dar acum si trupul il trada.E incapabil sa inteleaga, e incapabil sa accepte!Panica il cuprinde iar in jurul lui au ramas aceleasi mii de chipuri care il tintesc dureros. El se simte intr-un cerc fara sfarsit, simte cum parti ale corpului se desprind si se inlocuiesc intre ele.Vrea sa isi verse gandurile in vorbe.Dar e incapabil.
Aude o singura fraza repetata intr-un mod obsesiv care il inebuneste.Toata fiinta lui respira teama si incertitudine.
Simte nevoie de stabilitate.Pluteste de prea mult in mijlocul unui ocean plin de pericole.E singur intr-o multime care-l blameaza.A devenit un simplu obiect cu echilibru precar, acum. Isi atinge buzele pe care nu le simte.Coboara mana si isi traieste din nou senzatiile pe care ar vrea sa si le exprime si nu poate.Aude rasete grotesti..vede privirile strapungandu-l si se pierde din nou in acel punct nedeslusit.
Este bruscat in prima statie de o doamna cu ochii bulbucati speriata de privirea lui de nebun. E ca si cand a bruscat un gol.Isi atige varful fruntii si o simte umeda si incruntata...dar tot nu intelege reactia batranei.Aceleasi fraze obsedante il dezechilibreaza si mai tare...
Se simte la capatul puterilor si simte ca nu mai vrea, nu mai poate sa lupte.In schimb traieste cu o placere sadica fiecare senzatie..ca un criminal zarindu-si victima macelarita.
Se simte la un moment dat ciudat pentru spectacolul gratuit oferit in strada...e un sentiment ciudat dat de acei doi ochi bulbucati si de copilul speriat care statea la adapost in bratele mamei.
Gura acum o simte uscata.A fost atat de atent la trairi..incat si-a neglijat propriul trup.Panica apare dinou cand realizeaza ca in continuare sunetelor le este greu sa treaverseze din strafundul sufletului in exterior.
Sare puternic in sus...sperand ca asa o sa simta ceva.Dar nimic.Inca e pierdut..inca e pierdut in gandurile lui si NU vrea sa-si revina.
De ce e asa fascinat de senzatiile astea?Poate a reusit sa realizeze ca drumul ala greu al lui nu a fost ales bine..poate ca ii era mai usor pe scurtatura care i se desfasura in fata!Dar daca ar alege-o pe aceasta in strapnsul sufletului, al mintii ar stii ca de fapt isi doreste complicatii inedite pentru descoperirea de sine. ERODEAZA SENTIMENTE PENTRU DESCOPERIREA ALTOR NOI!
Inauntrul lui spatiul a crescut atat de mult incat a pierdut notiunea timpului.Totul era intr-o goana teribila la care nu s-ar fi gandit.Oamenii care erau neclintiti nu realizau ca de fapt in interiorul lor el zarea sangele care alerga prin vene.
Acum era nemiscat si el...vedea dar nu privea, gesticula dar nu vorbea, respira dar nu traia..nu traia acolo...
Deja nu se mai opunea niciunui flux care il lovea.Dinou si-ar fi dori sa directioneze cuvintele in exterior dar simtea ca nu poate...sau pur si simplu nu vroia sa faca legatura intre lumea lui si lumea lor.
Dupa 20 de minute de incertitudine isi gaseste stabilitatea in bratele unui prieten.
Realizeaza ca noi suntem facuti din bine si rau..ca noi suntem ceea ce vrem..ca noi facem ce vrem(a se citi"putem sa")..ca noi ne controlam viata, daca stim cum.
El stia cum, dar a lasat-o pe ea sa-l controleze acum.A stiut ca raul e simplu..ca el se misca mai repede decat binele.Dar si el e la fel de fraged ca omul.Si-a dat seama ca daca respingem raul cu mintea, lui i se face frica si fuge.Binele e acolo mereu cand i se ofera loc.Deci a invatat sa faca loc la BINE!
De fapt acum el sta si gaseste o logica...logica nu e..e doar el si gandurile lui...si el e de fapt parte din mine si din tine...noi suntem el...eu sunt el..

Take the feeling and keep it there...

Patria este o inventie!!

Cata dreptate poate exista in acest mic discurs surpins din filmul Martin(Hache)! Patria intr-adevar este pur si simplu o inventie a celor din Guvern pentru a-si mentine forta de munca in tara....este o inventie a tuturor celor care in prezent formeaza Noua Dreapta si etc..pentru a mentine traditiile vii.Probabil este pur si simplu o inventie din respect pentru trecut pentru cei care au luptat pentru tara respectiva.Dar un om nu poate fii cu adevarat patriot!Nu-ti poate fii dor de o tara intreaga ..tara care de fapt inseaman doar niste statistici...niste numere...!Tie ti-e dor doar de locurile in care stateai...iti poate fi dor si daca te muti de pe o strada pe alta de fosta locuinta!Tu nu apartii unei tari intregi...tu apartii doar prietenilor si locurilor in care ai fost, pe care le iubesti.Tara ta sunt prietenii tai...si doar de asta iti poate fi dor!

Regasire...

INTRODUCERE:..momente de ratacire...

SOLUTIE:..nisipul care zgarie usor pielea...gustul sarat de apa...alge ating usor piciorul si sunete lascive gadila timpane..cativa prieteni dragi si E mare-e VAMA VECHE

REZULTAT:..regasirea de sine!

Azi-ORDINAR

Cand ne pierdem prin propriile ganduri parca ajungem pe alte taramuri.Crezi ca tot din ceea ce gandesti e original.Faci un periplu acolo si aici, aici si acolo..ca si cand mintea ta e formata doar din flash-backuri, care te lovesc sub forma de scantei de lumina cu viteza si puterea ridicata, asemeni unui muribund.Gandurile tale raman niste mingi intr-un continuu joc de amatori!Daca ai vrea sa alegi intre a trai asa sau a muri..ce ai alege?Eu as alege viata!L-as lasa pe altu sa moara ca sa-mi echilibreze mie balanta.Sunt egoista.

Apoi, ajung aici.Sunt lovita de toti.O strada si mii de umeri ai oamenilor ma izbesc...oameni ca mine.Deja nu mai sunt originala.Cum ma imbrac eu..se imbraca si ceilalti.Ceea ce spun eu...spun si ceilalti.ideile pe care le am eu..le au si ceilalti.Ceea ce vad eu ..vad si ceilalti.Ei sunt eu..si eu sunt ei.Simt ca innebunesc.Se aud decat zgomote de pasi rapizi si soapte.Culori gri miscatoare care ma lovesc de fiecare data cand ei se grabesc pe langa mine.Miroase a...om si atat! Zgomotele isi intetesc ritmul...mai mult..si mai mult...dar isi pierde din sonoritate..si totusi parca se indeparteaza!
Inchid ploapa peste ploapa.Simt mirosul lor ca al nistor carti vechi acum, pasii lor sunt vuiete de vant care bat in geam.Deschid ochii si sunt acasa.Peretii astia vestejiti ca o frunza, sunt de-a dreptul scarbosi. Ma ridic in capul oaselor. Parul se leagana usor. Ma misc in slow motion.Ma simt ca un pahar.Goala si transparenta. Autocompatimire. Sunt jalnica.

Rewind.


Ma asez langa geam.Ating cu degetele reci geamul.Incerc sa simt sunetul vantului de afara.Dar NIMIC.Sunt patetica. Pasesc apasat in incapere.O ceata densa imi ingreuneaza posibilitatea de a inainta. Ritmul e alert..inima bate tare si simt cum pulsul este intr-o continua crestere ca si cand ar vrea sa mi-o ia inainte sa vada ce e dincolo de fum.Bassul face ca sunetul din boxe sa evadeze. Agitatie in jur..si liniste in mine.
In spatele meu se materializeaza un om. Ma intorc si ma uit la el. N-are chip, are corp. Sunt familiarizata cu ce vad. Fata nu i s-a materializat. Doar corpul.Continui jocul meu si ajung in mijlocul multimii. Sunt imuna.Ii vad rotindu-se in jurul meu.Parca intra in mine si apoi ies..parca nici nu ma ating.Parca vor sa ma prinda in jocul lor, parca vor sa ma fereasca. Imi place senzatia asta nedefinita. Simt fiori reci si calzi.Pace si razboi.
Ma reintorc la starea de dinainte. Amortire a simturilor.Ritm al respiratie normal.

Rewind.

Ies de la o zi obisnuita de serviciu. Dupa ce am simtit tastele computerului ca si cand erau niste vulturi care, cu ciocul, incercau sa sfasie bucati din creier, ma indrept spre iesire.Slow motion.Stanga sau dreapta? In fata. In fata se materializeaza acelasi corp. Slow motion, trec prin el si acesta se destrama in mii de fragmente. Nu mai dau inapoi. Continui drumul in pasi alerti pe sub soarele torid ascunsa sub ochelari de soare si sub ritmul muzicii. Merg normal, mananc normal. Doar o viata de om intrepatrunsa de vise. Nimic anormal. Ordinar.

Repar greseala de exprimare!

aaa..DA!..simteam nevoia sa repar o greseala de expriamre gasita cam des prin blogul meu:D
Foarte des am vorbit de faptul ca urasc Romania..ca e o tara de cacat...etc etc...
RECTIFIC acum aceasta imensa greseala:
ROMANIA este o tara minunata...avem niste munti minunati care ajung la inaltimea de 2544m, deci drumetiile pot fi foarte bine venite aici...avem o bogata retea hidrografica, avem dealuri, campii, avem o clima temperat-continentala, cu precipitatii relativ reduse si avem diferente mari intre anotimpuri..astfel putandu-ne bucura vara de mare, iar iarna de munte si zapada...avem pur si simplu de toate..avem zacaminte de tot felul...si multe altele...
Si daca spun asta nu insemna ca ma contrazic...ci doar am avut o exprimare gresita!...DE CACAT in tara asta..sunt de fapt oamenii din ziua de azi!
Si probabil gresesc sa ii critic...dar critic tocmai lucrurile impotriva carora lupt si lucrurile pe care eu nu le fac!DeCe?..simplu! Pt ca mi se par irelevante si lipsite de orice urma de cultura si logica!
EXITA politicieni corupti in tara asta?!?!DA oamnilor...asta pentru ca noi i-am ales!Pentru ca noi nu i-am auzit cand de fapt vroiau sa ne spuna asta:

EXISTA manele in tara asta!?!?!DA oamnilor..pentru ca noi le ascultam!
EXISTA pe sticla asa zisii "mari vedete ale ROMANIEI"-oamnei carora le cade sapa din buletin?!?!DA oamnilor..pentru ca noi ne mandrim cu ei..pentru ca noi ii promovam!
EXISTA prostia?!?!?!DA! DA! DA! de 3xDA!..si asta pentru ca noi suntem prosti, suntem prosti pentru ca nu stim sa valorificam ce trebuie, pentru ca pentru noi conteaza mai mult sa ai o casa cu piscina si sa i te lauzi vecinului cu noul lant de nuj cate kilograme de aur, sau cu noul iubit care are un mercedes ultima serie,care te-a plimbat prin tot orasul si cu faptul ca te-a vazut vecina de la doi care era plina de invidie!
TE mandresti! TE crezi tare...si daca ai chiloti de unica folosinta cumparati de la colt de strada si pe ei scrie mare si citet D&G astfel sa te poti mandri ca ai haine de firma cumparate direct din PARIS(logic ca nimeni nu trebuie sa stie ca tu i-ai cumparat de la tata Floarea care vinde la taraba de la colt)..si exemplele pot continua! Exemplele se afla in jurul nostru!
Noi nu ar trebui sa vrem sa fim ca altii..noi ar trebui sa invatam ce trebuie apreciat cu adevarat...romanii, candva, au fost un popor care si-a iubit patria, obiceiurile, un popor ce a luptat pentru autonomie, pentru dreptate si pentru noblete, pentru ca in ziua de azi sa se duca totul de rapa datorita scursurilor care ne conduc si care ne inconjoara!
REPET... poate e o prostie sa critic...si nu spun nici ca in alte tari ar fi mai bine..spun doar ca ROMANIA a inceput sa gazduiasca cel mai prost animal:ROMANUL!
Deci acum se poate intelege de ce am considerat o greseala faptul ca am zis ca ROMANIA este de cacat!Cand spun ROMANIA..ar trebui sa ma gandesc mai intai la teritoriu...la suprafata..la istorie...din pacate toate acestea au fost eclipsate de PROSTIA ROMANILOR..si de aici si greseala mea!
deh...

IMPORTANT:Salvarea noastra!!!!

Daca te gandesti la viitorul copiilor tai intr-o tara ca Romania...si consideri ca nu ar avea nicio sansa ca sa aiba un viitor implinit...
..daca consideri ca zicala "ai carte, ai parte" aici in tara asta s-a transformat in "ai matusa, ai parte"(vezi matusa TAMARA)
...daca ai observat ca in Romania un artist uita sa mai fie zeu pentru ca munceste sa castige vitala paine cu care sa-si intretina corpul putrzit si imbibat de prostia din jurul lui...
...daca ti s-a intamplat sa vrei ceva si sa-ti dai sema ca trebuie sa treci printr-o mocirla imputita prin care se scalda aceasi porci ca sa ajungi acolo...
...daca ai zarit ca sunt oameni care nu au nimic elocvent si interesant de zis, dar ei ingurgiteaza ce iese pe dos...si sunt apreciati, in schimb ceilalti oameni sunt priviti cu sila...
...daca stii ca speri in zadar la o scapare...dar consideri ca toate acestea nu se vor schimba niciodata, si regreti acum ca te-ai format intr-un mod mult mai inteligent decat iti poate exprima viata asta...deci te simti un INADAPTAT...
..daca regreti ca nu ai fost format de mic ca sa induri toate aceste neajunsuri...si ca in copilaria ta ai fost ferit de tot "raul"...

Am descoperit care este solutia:

schimbarea programului "LAPTELE SI CORNUL" din scoli cu programul "CACA si PIPI".Acest lucru ar putea sa-i ajute pe copii tai sa se obisnuiasca cu viata de CACAT din Romania de mici!Asa nu ar ajunge niste inadaptati cum suntem noi...si nu ar mai putea face diferenta dintre aceasta viata care o ducem aici...si ceea ce inseman cu adevarat "VIATA"
Macar i-am invata sa nu se mai vaite si sa considere CACATUL un lucru bun!

Aceasta este singura scapare...singura solutie atata timp cat noi ne plangem continuu, dar nu suntem in stare sa facem nimic bun!

Daca ai inteles intentia ar trebui sa citesti urmatoarea petitie semnalata de ORAGANIZATIA SCATOFILILOR DIN ROMANIA:
"Prin aceasta petitie, noi, membrii Asociatiei Scatofililor Romani, cerem inlocuirea programului "laptele si cornul" cu programul "pisatul si cacatul". Consideram ca in acest mod, pe langa o hrana sanatoasa plina de vitamine si calorii, elevii vor primi o educatie culinara scatofilica care le va fi de mare ajutor in viata"......citeste mai departe->


Desigur aceasta petitie este un pamflet...dar intentia este destul de clara...stau totusi sa ma gandesc la faptul ca daca ar fi semnata de indeajuns de multi oameni..oare ce s-ar intampla:-?

Legalizati MARIHUANA!!

Consider ca oamenii ar trebui educati si ar trebui sa fie facuti sa inteleaga faptul ca marijuana nu este un drog.Ea este o planta si atat."Dumnezeu a lasat-o pe Pamant.Daca El a puso aici si EL vrea sa o lase sa creasca, cine ii da Guvernului dreptul sa spuna ca Dumnezeu greseste?"declara Willie Nelson.
De ce este impotriva legii?O intrebare paradoxala atata timp cat ea creste in mod natural oriunde pe fata planetei.Iar ideea ca Guvernul sa fie impotriva naturii este putin cam....nenatural.
Oricum legalizarea marijuanei intr-o tara ca Romania este aproape imposibil.Asta cel putin pentru moment.Inca in aer mai persista aerul comunist si probabil legalizarea(daca v-a avea loc) ar fi posibila doar dupa ce 3-4 generatii vor fi schimbate la conducere.Deocamdata daca într-o ţară conservatoare ca a noastra un parlamentar care ar susţine legalizarea acestui drog e sigur ca el nu va obtine voturile cetatenilor in urmatorul mandat.Asa ca miscarile raman foarte timide.
Inca in mintea oamenilor nu a ajuns ideea ca marijuana nu ofera o dependenta fizica asa cum o face nicotina, alcoolul sau cofeina...ci ea devine un obicei deci doar o dependenta psihologica ar putea ramane..lucru de care e foarte usor sa scapi daca vrei.
SO..LEGALIZE MARIJUANA!!! desi asta o sa se intample in timp e bine sa se puna problema de acum...
Daca s-ar legaliza marijuana totusi .... am avea si ceva beneficii :
-turismul (ar veni straini la noi in tara din toata colturile lumii)
-economia nationala (banii nu ar mai ajunge in mainile traficantilor, ci ar ajunge la stat)
- protectia mediului (dintr-un hectar de marijuana se poate scoate mai multa hartie, mai multa decat din 10 hectare de copaci)
- nu s-ar mai duce toti copiii la puscarie pentru ca ii prinde Politia cu 1 , 2 grame la ei...
- este o planta medicinala (in tarile occidentale aceasta planta este folosita pentru anumite boli la plamani)
- de asemenea este si condiment pentru anumine feluri de mancare
- fiind legalizata nu toata lumea ar mai fi tentata sa o incerce ...etc..
In concluzie ... Legalizarea acestei plante ar aduce destule beneficii .... .
S-au facut anumite sondaje in licee "Cati dintre voi ati consumat Cannabis , hasis, marijuana (aproape 70 % din liceeni romani am spus DA . 15 % ar dori sa incerce cel putin o data in viata , iar restu de 15 % au zis NU) .
In Olanda turismul a crescut cu 200 % de cand sa legalizat marijuana , iar bugetul statului este cu aproape 400% mai mare decat in anii precedenti .
Nu mai am NIMIC DE SPUS DECAT: LEGALIZATI IARBAAAA DACA NU PENTRU NOI ATUNCI PENTRU BINELE TARII ....


Pentru mai multe info about marijuana see this:

Prostia in RO

Again am ajuns sa fiu revoltata de conditia precara a minunatei mele tari in care inca mai traiesc cu un debordant patriotism incat incep sa ating cele mai inalte cote nationaliste...bullshit...din nou pot sa zic Romania ..plai de dor...loc in care singurul lucru care l-as mai face ar fi sa-mi bag actele si sa emigrez!
CA orice om tocmai trecut de adolescenta inca "dramatizez" orice problema la cote alarmante...si asta pentru ca inca se mai spera la o salvare..salvare pe care bravii nostrii conducatori orbi si cu un calus de plumb in gura nu o gasesc..

Nu mica mi-a fost mirarea cand am iesit intr-o zi insorita afara si tot ce am vazut in jurul meu a fost un imens haos.Parca toti incercau sa ajunga undeva..problema e ca nu stiau unde..parca toti acum au cunoscut civilizatia..parca toti au fost pana in prezent intr-un continuu hibernat iar in acest moment s-au trezit.O data cu venirea caldurii nu doar asfaltul se va dilata..sau pupilele mele cand ma voi droga cu atatea sperante...ci si multimea care pe zi ce trece se inmulteste mai mult si mai mult...si mai mult.Doar ca nu raman entitati..ei reprezinta multe bucatele dintr-un indreg dorit.Probabil stransi toti in ceva compact or sa formeze o personalitate...in cel mai bun caz

Din cauza acestei aglomeratii nici mijloacele de transport in comun nu mai pot fi suportate de unicul pion cu mintea deschisa de pe aceasta tabla de sah numita ROMANIA.Toate autobuzele smechere de pe vreama cand bunicamea se distra de minune pe muzica anilor 30 au fost inlocuite cu autobuze mici, mai multe,mai "fiabile".Acesta nu este un lucru rau, probabil toti ar trebui sa fim foarte satisfacuti de aceste "alterari" ale realitatzii cotidiene. Dar desigur schimbarea a fost facuta ca o desfundare de buda de la tara de catre un ucenic de vidanjeor cu jumatate de norma a carui mentalitate ne va umple pe totzi de materie fecala.Problema in toata povestea asta ramane tot GLOATA!!!Este imbulzeala ca si cand vine apocalipsa si trebuie sa ne mantuim sufletele sau sa ni le rascumparam in timp util si orice secunda este vitala!

Am ramas calma..nu m-am revoltat inutil contra unor gandiri defecte..responsabil pentru aceste gandiri ramanand tot "perfectul" nostru sistem in care o eroare nu este corectata sub nicio forma ci din contra este fructificata la potentialul ei distructiv maxim. Asa merge treaba in tara asta...

Dar apogeul il atingi abia in momentul cand intalnesti in aceste carcase ale mortii toate specimenele nedorite:
-traditionalul roman care a consumat usturoi la pranz si urcat in autobuz, respira ca un mistret impuscat in timpul vanatorii si caruia i-a fost sectionat gatul si respira ultimul metru cub de aer
-un specmen capabil sa ofere migrene este copilul de 2-5 ani care alaturi de un bunic calatoreste cursa vietii sale si tine dinadins sa se faca auzit de mic!!!
-pensionarul:care este cel mai nociv specimen..el impartindu-se la randul lui in alte 3 subcategorii:babele care se urca in autobuz si spun ca aproape au fost furate in autobuzul precedent( noroc ca pensia e mica si se duce pe medicamente si intretinere si hotzii nu au avut ce sustrage in mod fraudulos. Oameni buni.....se fura.....e un fapt....acceptatzi-l si luati atitudine protejandu-va....nu va mai plangeti atata. oK?)si batranii atotstiutori (de asemenea cunoscuti drept politicienii de cafenea, cei care la batranete au ajuns la concluzia ca este ceva suspect in tzara si toti isi vor binele personal neinteresandu-i de cei din jur) care filozofeaza pe tema banilor publici si felul in care ei i-ar gestiona mult mai bine decat conducerea totalitarista care nu face nimic pentru oras.Daca tot sunt atat de priceputi atunci pe vremea comunismului de ce nu au facut ceva sa le fie mai bine? De ce au acceptat toate ororile sistemului de atunci? De ce nu au luat atitudine macar o singura data in viatza lor patetica si plina de "realizari" (ce-i drept zidar-faianter se cauta pe plan mondial...)??? Pentru ca guvernarea prin teroare a dat roade si toti erau speriati de consecinte. O adunatura de indocrinati care vad doar in fatza si nu incearca nimic pentru libertate shi pentru "democratie".
Acesti pensionari sunt si cei carora mereu nu le convine ceva la tine. Ai parul lung (satanist), ai haine largi (desiratule), ai cioc (neingrijit, prost crescut), ai pantaloni sau haine de camuflaj in general (terorist), ai parul vopsit(ar trebui sa-ti fie rusine) si exemplele pot continua. De asemenea trebuie sa le cedezi locul in autobuz altfel iese cu scandal. Acest lucru se repeta la posta sau in orice alt loc public in care cozile interminabile ne fac sa devenim nostalgici la regimul glorios recent apus si la cat de bine era atunci....

Cred ca daca va spun ca am vazut un autobuz cu usile deschise in care oamenii se tzineau de ceea ce puteau si stateau in exteriorul autobuzului.. o sa ajungeti la concluzia ca Romania se diferentziaza de Congo prin faptul ca la noi ninge!!

Concluzia? Tragetzi-o voi ca eu precum am spus imi bag actele si emigrez.....I'm done with this shit hole.
Dupa cum spune cantecul: in tzara noastra orice e posibil, dar sa schimbi ceva e aproape imposibil...

TRAGIC

Poate cu cat sunt mai mediatizate filmuletele astea..poate cu atat or sa se simta institutiile responsabile cu asta si or sa faca ceva..dar atata timp cat toti stau cu ochii inchisi si nu aduc aceasta problema la cunostinta nu o sa avem nicio ameliorare!Macar sa ne stimulam noi si impreuna sa facem ceva!!Dar imi este frica sa aflu cati sunt cei carora chiar le pasa....tinand cont ca asta este un singur caz de acest gen din milioanele existente in minunata tarisoara numita ROMANIA...

IE versus IQ

Well...cautand sa-mi fac un proiect pentru la facultate referitor la cultura organizationala a firmelor romanesti am dat de cateva informatii care mi s-au parut bune de dezvoltat.Mi-am dat seama ca intr-o firma nu conteaza doar competentele cuiva in domeniul respectiv...ci si modul lui de autocunoastere, modul lui de interactiune cu ceilalti, climatul...adica relatiile interpersonale si nu numai.Astfel am fost interesata sa gasesc o rezolvare la aceasta dilema pentru mine.Ce este mai important : « Sa ai coeficientul de IQ(inteligenta generala) mai ridicat, sau cel de IE(inteligenta emotionala) ?? »
În realitate mulţi psihologi încă consideră că IQ este singura care poate garanta succesul. Dacă eşti o persoană deşteaptă, dacă ai un înalt coeficient de inteligenţă, dacă ai absolvit o universitate recunoscută, sau ai o calificare superioară, poţi să nu-ţi mai faci griji. IQ este foarte importantă, însă, pentru a-ţi creşte competitivitatea, trebuie să îţi construieşti planurile de dezvoltare ulterioară cuprinzand şi propria inteligenţă emoţională.
Plecând de la rolul adaptiv al afectivităţii s-a constatat că persoanele care au un coeficient intelectual (IQ) înalt sau o inteligenţă academică foarte bine dezvoltată se descurcă mult mai puţin în viaţa de zi cu zi, în timp ce altă categorie de subiecţi, deşi au un IQ mai redus în comparaţie cu primii, au rezultate deosebite în practică. De unde a apărut întrebarea: “Cum reuşesc aceştia să aibă succese în situaţii critice, să facă faţă oricând în împrejurări de viaţă?”.Ah da si in aceasta categorie normal ca se afla si « iubitul » nostru JiJi Becali !!!Om care poate fi caracterizat usor, aparent :om care a reusit sa faca bani, dar capacitatile lui intelectuale dau de gandit ....
Au fost intrebati oamenii de pe stradă ce înţeleg ei printr-o persoană inteligentă. În urma analizei răspunsurilor la acest sondaj s-a ajuns la concluzia că ei dispun de o altă abilitate decât inteligenţa academică, datorită căreia reuşesc să depăşească obstacolele vieţii de zi cu zi. Această abilitatea a fost raportată iniţial la inteligenţa socială, care desemnează capacitatea de a înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii. (Williams, W.M., Sternberg, R.J. 1988 – Group Intelligence. How Some Groups are Better than Others).
Spre deosebire de IQ, care se schimbă destul de puţin după adolescenţă, inteligenţa emoţională pare să fie, în mare parte, învăţată şi continuă să se dezvolte pe măsură ce trecem prin viaţă şi învăţăm din experienţă. Competenţa noastră în acest domeniu poate continua să crească, iar pentru aceasta există un cuvânt popular: maturizare.
Astfel IE s-a dovedit a fi un predictor mai de încredere al succesului în viaţa personală şi profesională. IQ şi IE nu reprezintă competenţe opuse ci, mai degrabă, separate, dar prima nu poate funcţiona la potenţialul ei maxim fără cea de-a doua.
Conform unei analize făcute pe mii de bărbaţi şi femei, că atunci când e vorba de totalul inteligenţei emoţionale, femeile nu sunt mai "deştepte" decît bărbaţii şi nici bărbaţii nu sunt superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte şi slăbiciuni în fiecare din domeniile inteligenţei emoţionale. De asemenea, arăta că nivelul nostru de inteligenţă emoţională nu este fixat genetic şi nu se dezvoltă numai la începutul copilăriei.
Se pare că tot mai mulţi specialişti recunosc importanţa inteligenţei emoţionale, atât în viaţa socială, cât şi la locul de muncă. Iată motivul pentru care multe dintre cercetările în domeniu se concentrează pe identificarea unor modalităţi de măsurare a nivelului acestei inteligenţe.
Managerii buni au isteţime analitică. Liderii au ceva mai mult decât atât: ei au ceea ce se cheamă inteligenţă emoţională.
Astfel inteligenţa emoţională este considerată, poate, cea mai importantă competenţă de bază ce determină succesul unei organizaţii. Ea este abilitatea de a încuraja oamenii, de a îi face să lucreze împreună şi de a îi motiva să dea tot ce au mai bun pentru realizarea unui anumit scop. Am văzut că inteligenţa emoţională este puterea de a acţiona sub presiune, încrederea de a construi relaţii fructuoase, curajul de a lua decizii şi viziunea de a crea viitorul, că este într-o foarte strânsă legătură cu leadershipul şi creativitatea.
Managerii trebuie să ia decizii zi de zi. Deciziile bazate pe sentimente puternice, atunci când emoţiile nu sunt controlate într-un mod constructiv, pot fi decizii greşite. Managerii inteligenţi emoţional iau decizii bune datorită controlului pe care îl au asupra propriilor emoţii şi obiectivităţii conferite de către această competenţă.
Inteligenţa emoţională este o idee inovativă şi neconvenţională în lumea afacerilor. Promotorii acestui concept subliniază importanţa acesteia în cadrul tuturor activităţilor pe care un individ le întreprinde, ca factor primordial al succesului în viaţa personală sau profesională.
Atenţia tot mai mare care se acordă acestui concept, la nivel internaţional şi, mai nou şi în România, ar trebui să ridice un semn de exclamare asupra a ceea ce se considera pană acum a fi „inteligent”, susţinerea unor programe de dezvoltare a inteligenţei emoţionale reprezentând adevărate instrumente de popularizare şi conştientizare a impactului acesteia în viaţa de zi cu zi, precum şi în asigurarea succesului unei afaceri.
In concluzie cred ca e necesar ca in viata sa ai capacitatea sa folosesti minimul de informatii detinute si sa fii capabil sa le amplifici si sa le fructifici cat poti de mult...inteligenta pentru mine inseamna capacitatea cuiva de a se adapta in orice situatie, in orice discutie, in orice moment de impas...Deci oricat de scazut sau ridicat ai avea IQul trebuie sa stii sa-l folosesti cum trebuie..si aici intervine IEul!
Castigatorul din punctul meu de vedere in lupta"IE versus IQ" este IE !!!