IE versus IQ

Well...cautand sa-mi fac un proiect pentru la facultate referitor la cultura organizationala a firmelor romanesti am dat de cateva informatii care mi s-au parut bune de dezvoltat.Mi-am dat seama ca intr-o firma nu conteaza doar competentele cuiva in domeniul respectiv...ci si modul lui de autocunoastere, modul lui de interactiune cu ceilalti, climatul...adica relatiile interpersonale si nu numai.Astfel am fost interesata sa gasesc o rezolvare la aceasta dilema pentru mine.Ce este mai important : « Sa ai coeficientul de IQ(inteligenta generala) mai ridicat, sau cel de IE(inteligenta emotionala) ?? »
În realitate mulţi psihologi încă consideră că IQ este singura care poate garanta succesul. Dacă eşti o persoană deşteaptă, dacă ai un înalt coeficient de inteligenţă, dacă ai absolvit o universitate recunoscută, sau ai o calificare superioară, poţi să nu-ţi mai faci griji. IQ este foarte importantă, însă, pentru a-ţi creşte competitivitatea, trebuie să îţi construieşti planurile de dezvoltare ulterioară cuprinzand şi propria inteligenţă emoţională.
Plecând de la rolul adaptiv al afectivităţii s-a constatat că persoanele care au un coeficient intelectual (IQ) înalt sau o inteligenţă academică foarte bine dezvoltată se descurcă mult mai puţin în viaţa de zi cu zi, în timp ce altă categorie de subiecţi, deşi au un IQ mai redus în comparaţie cu primii, au rezultate deosebite în practică. De unde a apărut întrebarea: “Cum reuşesc aceştia să aibă succese în situaţii critice, să facă faţă oricând în împrejurări de viaţă?”.Ah da si in aceasta categorie normal ca se afla si « iubitul » nostru JiJi Becali !!!Om care poate fi caracterizat usor, aparent :om care a reusit sa faca bani, dar capacitatile lui intelectuale dau de gandit ....
Au fost intrebati oamenii de pe stradă ce înţeleg ei printr-o persoană inteligentă. În urma analizei răspunsurilor la acest sondaj s-a ajuns la concluzia că ei dispun de o altă abilitate decât inteligenţa academică, datorită căreia reuşesc să depăşească obstacolele vieţii de zi cu zi. Această abilitatea a fost raportată iniţial la inteligenţa socială, care desemnează capacitatea de a înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii. (Williams, W.M., Sternberg, R.J. 1988 – Group Intelligence. How Some Groups are Better than Others).
Spre deosebire de IQ, care se schimbă destul de puţin după adolescenţă, inteligenţa emoţională pare să fie, în mare parte, învăţată şi continuă să se dezvolte pe măsură ce trecem prin viaţă şi învăţăm din experienţă. Competenţa noastră în acest domeniu poate continua să crească, iar pentru aceasta există un cuvânt popular: maturizare.
Astfel IE s-a dovedit a fi un predictor mai de încredere al succesului în viaţa personală şi profesională. IQ şi IE nu reprezintă competenţe opuse ci, mai degrabă, separate, dar prima nu poate funcţiona la potenţialul ei maxim fără cea de-a doua.
Conform unei analize făcute pe mii de bărbaţi şi femei, că atunci când e vorba de totalul inteligenţei emoţionale, femeile nu sunt mai "deştepte" decît bărbaţii şi nici bărbaţii nu sunt superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte şi slăbiciuni în fiecare din domeniile inteligenţei emoţionale. De asemenea, arăta că nivelul nostru de inteligenţă emoţională nu este fixat genetic şi nu se dezvoltă numai la începutul copilăriei.
Se pare că tot mai mulţi specialişti recunosc importanţa inteligenţei emoţionale, atât în viaţa socială, cât şi la locul de muncă. Iată motivul pentru care multe dintre cercetările în domeniu se concentrează pe identificarea unor modalităţi de măsurare a nivelului acestei inteligenţe.
Managerii buni au isteţime analitică. Liderii au ceva mai mult decât atât: ei au ceea ce se cheamă inteligenţă emoţională.
Astfel inteligenţa emoţională este considerată, poate, cea mai importantă competenţă de bază ce determină succesul unei organizaţii. Ea este abilitatea de a încuraja oamenii, de a îi face să lucreze împreună şi de a îi motiva să dea tot ce au mai bun pentru realizarea unui anumit scop. Am văzut că inteligenţa emoţională este puterea de a acţiona sub presiune, încrederea de a construi relaţii fructuoase, curajul de a lua decizii şi viziunea de a crea viitorul, că este într-o foarte strânsă legătură cu leadershipul şi creativitatea.
Managerii trebuie să ia decizii zi de zi. Deciziile bazate pe sentimente puternice, atunci când emoţiile nu sunt controlate într-un mod constructiv, pot fi decizii greşite. Managerii inteligenţi emoţional iau decizii bune datorită controlului pe care îl au asupra propriilor emoţii şi obiectivităţii conferite de către această competenţă.
Inteligenţa emoţională este o idee inovativă şi neconvenţională în lumea afacerilor. Promotorii acestui concept subliniază importanţa acesteia în cadrul tuturor activităţilor pe care un individ le întreprinde, ca factor primordial al succesului în viaţa personală sau profesională.
Atenţia tot mai mare care se acordă acestui concept, la nivel internaţional şi, mai nou şi în România, ar trebui să ridice un semn de exclamare asupra a ceea ce se considera pană acum a fi „inteligent”, susţinerea unor programe de dezvoltare a inteligenţei emoţionale reprezentând adevărate instrumente de popularizare şi conştientizare a impactului acesteia în viaţa de zi cu zi, precum şi în asigurarea succesului unei afaceri.
In concluzie cred ca e necesar ca in viata sa ai capacitatea sa folosesti minimul de informatii detinute si sa fii capabil sa le amplifici si sa le fructifici cat poti de mult...inteligenta pentru mine inseamna capacitatea cuiva de a se adapta in orice situatie, in orice discutie, in orice moment de impas...Deci oricat de scazut sau ridicat ai avea IQul trebuie sa stii sa-l folosesti cum trebuie..si aici intervine IEul!
Castigatorul din punctul meu de vedere in lupta"IE versus IQ" este IE !!!