sâmbătă, septembrie 12

Accepta-ti aproapele si te vei elibera pe tine!

Relatiile interumane sunt extrem de complexe pentru ca intre suflet si minte s-a dus mereu o lupta. Aceasta lupta fiind o noua dovada a dualitatii din noi.Incercam sa fim mai mult rationali decat sa ne incredem in sentiment! Problema nu e aici, ci in faptul ca noi rationamentul il confundam cu incapatanarea si cu fixarea de idei!
Suntem intr-un vesnic maraton, egocentrici si egoisti!Nu acceptam in fuga noastra prin viata pe nimeni alaturi, doar pentru ca in viziunea noastra totul trebuie sa fie precum cantam noi. Lucrurile nu sunt chiar asa, si cand suntem izbiti de realitate ne simtim tradati si dezamagiti. Pe un sentiment de frica intens construim relatii, fara sa stim ca frica in sine nu e o baza sigura. Ne e frica sa ne daruim , sa acceptam, sa intelegem! Si cand lucrurile nu merg precum vrem noi nu avem curajul sa luptam, ci abandonam ce am cladit intr-o saptaman, o luna sau un an!
Recunosc ca am fost asa mereu! Ce m-a facut sa vad lucrurile altfel au fost cateva vise avute noaptea. Acolo vedeam oamenii de doua ori, doar cu mici deosebiri fizice intre ei: unul reprezenta natura lui reala, asa cum e el...celalalt era doar viziunea mea despre omul respectiv! De ce nu ii puteam accepta asa cum erau?? De ce trebuia sa fac eu o proiectie perfecta a lor in mintea mea...de ce sa imi creez noi personaje, cand ele deja existau. Eu trebuia doar sa le vad si sa le accept, sa le iubesc asa cum sunt! Pentru ca imi era frica, pentru ca deja aveam un prototip in cap...si asta e automatism! Eram limitata de propriile limite, in propriul ego! Eram inchisa intr-o celula cu lacat pe dinauntru...iar cheia in mine!Am decis sa ma deschid, sa accept sa fiu dependenta de exteriorul egoului, sa ofer mai mult!
Si cum traim in relatia: cauza-efect...cu cat daruim mai mult, cu atat vom primi mai mult.
Daca vom cere din ce in ce mai mult si vom oferi mai putin, atunci cu siguanta vom fi dezamagiti pentru ca nu primim nimic. Si uite asa iarasi suntem intr-o fuga continua spre a cauta ceva ce nici macar noi nu stim...si ne plangem ca suntem singuri, dezamagiti, tradati...etc.
Trebuie sa invatam sa inflorim, sa ne deschidem cupele, sa iubim si sa ne acceptam! Suntem
ca piesele unui puzzle, daca nu ne potrivim, nu trebuie sa ne respingem, ci sa ne tinem aproape pentru ca impreuna cu alte piese vom forma intregul puzzle! Se spune ca perfectiunea in relatiile interumane nu exista...dar cred ca daca am invata sa ne acceptam ar disparea frica, ura, cruzimea, norvozitatea, rasismul, xenofobia etc
Dar cu totii suntem hipersensibili din punct de vedere emotional si ne pierdem in cereri si
oferte de senzatii, emotii si sentimente. Important e sa ne descoperim si sa ne regasim pe noi...ca intr-un puzzle, ca intr-un tot unitar pe care il formam doar impreuna, niciodata separat!

7 comentarii:

Tisha spunea...

multumesc loo>:D<...momentan sunt in starea de regasire a eului meu:D

Riot Seed Distro spunea...

daca toate lumea si-ar accepta aproapele am trai intr-o lume libera...insa oameni nu vor sa inteleaga ca nu pot fi cu adevarat liberi pana nu sunt toti oamenii liberi

Anonim spunea...

e de apreciat entuziasmul tau cu privire la relatiile cu semenii nostri si deschiderea fata de ei dar adevarul ramane acela ca "iadul sunt ceilalti" :)

LooIgFu spunea...

@Riot Seed Distro: intr-adevar am fii cu mult mai liberi daca ne-am accepta aproapele...am fii liberi daca ne-am elibera noi de propriul ego si daca le-am oferi altora libertate...desi mi-e teama ca asta e o utopie...:(

@Anonim(care ar fi frumos sa te semnezi:) ): nu stiu daca tine in principal de entuziasm, cat tine de dorinta mea de a se intampla asta. si mai degraba as spune "iadul suntem noi" ...noi suntem cel mai mare dusman al nostru si daca suntem cel mai mare dusman al nostru cum am putea interactiona cu altii bine. Exact cum e cu guvernul acum...daca cei din guvern/parlament se cearta tot timpul...oare cand or sa poata sa se ia si decizii favorabile poporului. De asta trebuie sa se faca o uniune dintre egoul nostru si noi pt a putea interactiona si lua acele decizii corecte:)
dar iti spun si tie...dorinta mea tinde spre utopie...

Riot Seed Distro spunea...

dream your life and live your dream...traiesteti utopia!

Ollie spunea...

Ei na ! Una e sa ii acceptam pe ceilalti...alta e sa ii si iubim.Eu inafara de tine nu iubesc pe nimeni ! >:P >:D< ID'u de mess ti'l dau mai incolo=)) :D miss you

Luca spunea...

Merita sa te gandesti si la balanta puterii; daca inca ai ego. O balanta inclinata defavorabil intre ce oferi si ce primesti duce la tristete. Probabil momentan incerci sa-l ucizi intelegand ca te poti bucura mai mult, dar fara ego te vor macina usor celelalte egouri. Egoul e armura protectoare. Si masterul apare atunci cand pastram egoul doar pentru situatii speciale, sociale. :) Mie personal nu-mi place sa-l exercit cu prietenii apropiati, dar ma distreaza la maxim la ceilalti. :D