Sunt piţipoancă, deci exist !

Mă bucur nespus de mult. Am găsit în sfârşit un site pe gustul meu, un blog dedicat piţipoancelor de pe hi-5, de care am mai vorbit, dar cărora nu le-am acordat niciodată tot timpul necesar. Blog-ul are adresa pitzipoanca.org, şi este mai degrabă o colecţie de poze ale unor fete confuze ce pozează în dive sexy şi care au nevoie disperată de atenţie. Intitulat «sunt pitzipoancă, deci exist”, site-ul se bucură de un mare succes din partea tuturor celor care îşi mai amintesc cu ce se mănâncă bunul gust şi care au chef de o porţie serioasă de râs. Este extrem de amuzant să urmăreşti câte eforturi penibile fac fetele astea pentru a corupe un «mascul feroce” să le ia sub aripa Ferarri-ului său: se maimuţăresc în toate felurile, se întind pe unde apucă (cum au văzut ele că fac divele în reviste) şi îşi roagă prietenele să le facă poze din diferite poziţii. După ce acest pas s-a încheiat, piţipoancele vin acasă, descarcă pozele făcute cu telefonul mobil şi le postează direct pe hi-5, să moară lumea dă ciudă, alături de un comentariu absolut pertinent şi «care bagă băieţii-n boală” de genul: „eee…. ce ziceţi…. vreţi si voi?”, «eu şi funduleţul meu”, „n-aveţi voi treabă cât stau la solar…punct. şi nam silicoane…:Ţ”, «hey nu vă uitaţi sub fustiţă”, «de ziua mea la bară… îmi stă bine, nu??”, «sunt fanky”, «yo prin club”, „eu în adevărata mea splendoare!!super sexxy şi bună!!!recunoaşteţi??” sau „am unele defecte în faţa unor piSde proaste care se cred perfecte”. După cum vedeţi şi voi, este greu să nu cazi pe spate în faţa unor altfel de descrieri, orice om are o limită şi cedează atunci când dă peste o frumuseţe naturală care mai e şi superdăşteaptă pă deasupra aşa cum poa’ să vadă şi ochii voştri, mânca-le-aş irisu’ lor! Este evident că băieţii (cocalarii) cade pă spate atunci când se uită la poze şi se simt nevoiţi să lase şi ei comentarii de genul: „SINGURIK ÎN DITAMAI PARCUL???”, „wow… super tare, îmi place privirea ta în poza asta :)”, „Mă MâNdreSc Q o VeciNică SuiT :*”, „ai cu ce te lăuda …ai niste ochii.super marfă…” sau „ŢI-AM MAI SPUS CÃ EŞTI TARE DRAGUTZÃ NU? :p”. Cred că sunt necesare câteva lămuriri pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu limbajul cocalarilor de pe mesingiăr, ce schingiuiesc în ultimul hal ce-a mai rămas din limba română. De multe ori aceşti băieţi nefericiţi, bătuţi de soartă, scriu cu litera „k” în loc de „că” sau cu „tz” în loc de „ţ”, atât din motive practice (lipsa diacriticelor), dar mai ales pentru că „dă bine”, pentru că eşti mai şmeker dacă nu ştii să scrii corect, dacă mai omiţi câte-o cratimă sau un apostrof din când în când. Că, de, tu ejti ocupat, n-ai timp de fineţurile astea gramaticale care îţi iau din timpul preţios de flirtat. Mai sunt recomandate englezismele, cum e acest «suit”, adică un «sweet” românizat, sau litera «q” ce substituie cu succes prepoziţia «cu”. Pentru cei care nu s-au lămurit încă cum stă treaba, vă ofer un ghid pentru oricine vrea să devină piţipoancă (în trei paşi), scris chiar de autorul blog-ului:
Primul demers făcut este dispariţia, prin orice căi, a natureleţii native. Acest prim pas constă în transformarea în clovn a piţipoancei. Ea nu se machiază, ea se maschează. Foloseşte tot display-ul unui shop de cosmetice pentru a arăta cum trebuie. Ea nu îşi face unghiile, ea îşi pune unghii. Ea nu are părul lung, dar îşi pune extensii de păr. Ea nu are tenul creol, dar merge la solar. Des. Această etapă se numeşte Aderarea la Unicitate. Ea devine unică. Câte fete au cercei rotunzi de aur, mari şi împletiţi? (Eu acum râd că m-am uitat la poze să verific.) Ea deja se află foarte aproape de câteva penisuri, a luat câţiva kilometri în plus, dar nu este suficient.
Al doilea pas este ceva mai dificil. Trebuie să lucreze la şmecherie şi şucărime. Nu oricine poate să ajungă la un stadiu maxim de şucărime. Se adoptă o atitudine de fată rea. Este tot timpul cu organul genital masculin în gură, la figurat, la propriu încă nu… sau nu precum şi-ar dori ea. Declară cui o ascultă că ea este unică, mondială, se pişă pe tine, are talent şi prea mulţi bani decât poate cheltui, de aceea este foarte, dar foarte, invidiată şi bârfită. De târfe. Cu această atitudine, garantat 100%, faluşii cu breloc de cocalari se ridică în mare glorie şi virtute. A doua etapă, cea prezentată de mine mai sus, se numeşte Marea Şucărime. Piţipoanca deja se orgasmează. Nu mai e mult…mai trebuie lucrat puţin.
Vă las vouă priviligiul de a descoperi care este şi al treilea pas. Oricum, dacă nu asculţi manele la maxim, dacă n-ai „rălaţii peste tot”, nu merge. Tre să fii „bazată”. Pentru mai multe detalii întrebaţi-o pă vedeta de Nikita, femeia adevărată, cum se face. Vă arată ea ce-nseamnă stil. Cum, mă, dăvă-n sânge, nu ştiţi să recunoaşteţi o lady?

articol scris de Theodor Barbu publicat in atac-online