Sa nu fii orb, surd, prost...si totusi sa fii fericit!

Fericirea se spune ca e de mai multe feluri...
-fericirea orbului- a celui care nu vede...sau mai bine spus nu vrea sa vada
-fericirea surdului-a celui ce nu aude ce se spune despre el
-fericirea prostului-celui care e inconstient de ce se intampla, neavand cunostinta de cauza
...etc...


Si totusi nu cred ca asta e fericirea deplina!
Ce e de fapt fericirea deplina? E oare aceea care te face sa fii multumit de ceea ce esti in context cu ceea ce vor altii sa fii, cu ceea ce iti este menit sa fii, cu ceea ce trebuie sa fii????Dar ce vor altii sa fii?!Ce iti este menit sa fii?!?Ce trebuie sa fii?!?Chiar trebuie sa iti pese de ce vor altii?!Chiar trebuie sa te increzi in destin?!Chiar exista cineva care are adevaratul drept moral pentru a-ti spuna cum trebuie sa fii?!Cat de inutil e statul?!Cat de inutili suntem noi??!Cat de inutile sunt intrebarile astea si cat de retorice sunt?!?!



Sa nu fii orb, surd, prost...si totusi sa fii fericit! Inca un paradox care imi place:))

Ok prea multe intrebari pentru astazi, prea multe controale de la Garda Financiara, prea multe acte, prea putin timp liber, prea multe dureri de cap, prea multe drumuri inutile, prea mult de invatat si prea mult albastru de metil...Si e DOAR 15:45!!!Ma duc sa citesc:D

Cand o sa fiu mare..vreau sa fiu copil!

Am gasit o poveste draguta despre vise!

Un vis de dimineata

Vad ceasul atarnand in zori
ca si cand timpul a ruginit pentru noi-cei doi actori;

Imi construiesc lumina vietii pe drumul cunoscut al pielii
adormind din nou intre umerii tai goi in toiul diminetii

Si nu regret acum ca m-am ascuns in vis,
ca m-am inchis in acelasi vechi abis
si nici ca tarmul s-a departat de mare si te-a urmat
pe drumul tau sculptat-brazdat-neparfumat.

Caci acum astern pe ploape mii de ritmuri colorate
cu care-mi conturez trupul plin de vibrare;
plang si nu stiu daca confund fericirea
cu gandul, mintea, contopirea
Caci acum nu mai am jumatate de corp pe langa patura de carne,
adunandu-ma in limite de visare cu granite lasate in uitare

Si ne scurgem prin ochiul meu...al tau... si ne zidim cuib in retina.
Si nu ne lasam vrajiti de "UNDE" sau "CAND",
ci imbratisam vesnicul "CUM"- el e unicul  ascuns in "ACUM"

Si uite cum ACUM ascultam simfonia pielii in doi
lasand in urma un val, un scop, un dor!

Iar suflul lin care ma ademeneste
Ce m-a purtat in valurile spumegand
Dinou ma face sa te simt...cum zbori in visul meu
Si parca sa te aud...in visul tau
Si visul tau e visul meu...putin mai greu.

Paroxismul fericirii mele!

Ma arunc purtata de moment printre pernele moi ale camerei mele si ma las dusa de ganduri efemere.Mainile cad usor pe langa corp, iar picioarele le simt cum atarna grele.Imi ridic fruntea, zaresc soarele care trece prin fereastra si-mi atinge cu razele dincolo de piele, de organe, de materie...imi atinge sufletul! Primul respiro ma duce departe.Aerul imi strapunge creierul, iar mintea mea e incarcata de iubire.
Relaxare!
Pe ritmurile vibrante conversez cu instrumentele si-mi plimb sufletul printr-o intreaga gama de sentimente si emotii.Toate gandurile ratacesc aiurea, iar sufletul colinda si el prin lumea larga.Am gasit clipa de liniste in care pot sa opresc timpul in loc, in care uratul se transforma in frumos, in care pot sa ma bucur in tihna de tot ceea ce-mi mangaie si alina sufletul.
Inchid ochii si traiesc intens TOT.Am in fata ecranului meu mental o cutie imensa de metal in care imi inchid toate grijile, problemele, imposibilitatile.O fac sa dispara!
E liniste si gol.
Acum pot sa-mi construiesc o piramida de simtaminte.Imi simt ochii cum se contopesc cu starea mea, imi simt gatul cum se lasa usor pe perna iar picioarele imi amortesc usor.Bataile inimii se incetinesc de parca s-au pierdut si ele in senzatie.
Intreg corpul este traversat de o energie calda care ma face sa vibrez.Vreau sa pastrez momentul cat mai mult. Ma simt o pasare libera, neincatusata de propriile ganduri.Pot sa ma inalt, sa zbor!Acum sentimentele le las sa ma loveasca violent.E violenta care ma face sa lacrimez de fericire.E un mers pe sarma in care eu detin echilibrul.E o fericire deplina pe care vrei sa o impartasesti, care te poarta intr-o lume euforica si care te face sa razi in launtrul tau ca un nebun care se joaca in inocena lui cu un copil.
E momentul culminant pe care nu vrei sa-l analizezi..ci doar vrei sa il tii strans in tine fara sa-i dai drumul, e clipa in care ai umple de iubire orice persoana pe care o intalnesti, e clipa in care ai raspandi in lume senzatia asta.Si e doar una in tine!
Si iese din tine prin fiecare por pe care il detii si te face sa te inalti si mai mult si mai mult.Iti traiesti paroxismul!
Si strangi din ochi, si inspiri adanc fiecare senzatie, si desenezi pe fata ta un zambet plin de fericire si corpul iti e cuprins din nou de energia calda si de fiorii de iubire care iti invadeaza mainile, picioarele, trunchiul, fata, capul, cea mai mica parte a corpului...
Acum se aseaza pe ploapa mea un gand frumos ca un vis, un tarm, o apa.
Si repeti si repeti si plangi de fericire si nu vrei sa te trezesti!
DA!!Asta sunt eu...asta traiesc eu!
DAR TU?!...TU ai simtit?

Haosul

Haosul...

Haosul e de fapt in noi

O lupta intre doi

Transcendenta
Schimbare
Lumea din noi.

Senzatia grea de lipsa de oxigen;

Inegalitatea egalitatii cautata de orgasmul mental;

Lipsa de inteles ce erodeaza obosita, haituita, infricosata....linistita, bucuroasa.

....asa cum trupul sufletului intelege vesnicul efemerului....

Caci nu noi suntem in haos, ci haosul e in noi!

Zgarie nori

Am iesit.
Se ciobise asfaltul din fata blocului si avea forma de picior.Am ridicat privirea si am sarit treptele autobuzului. Am pierdut gandurile cum uiti ca ai siretul desfacut la piciorul drept.Am inchis ochii putin sa ascult metroul.
Am intrat.
Am dormit.
Am iesit.
Se ciobise un pic asfaltul din fata blocului. Avea forma de buze. Am ridicat privirea si am sarit o baltoaca in care scuipa cerul. Am pierdut autobuzul. Am inchis ochii ca sa ascult.
Am intrat.
Am dormit.
Am iesit.
Se ciobise asfaltul din fata blocului si avea forma de nor. Am ridicat privirea. Lipsea ceva si de-acolo de sus. Am inchis ochii sa ascult. Am scris in palma..zgarie nori.




[by zgarie nori]

Daca am putea...

PAPIROFLEXIA - Dorinta de a modela lumea

Nu sunt putine momentele in care ne dam seama ca ce ne inconjoara nu functioneaza asa cum trebuie si ne dorim sa o schimbam. Animatia lui Joaquin Baldwin se invarte in jurul unui bricoleur care schimba lumea asa cum vrea el. Iar cheia este PAPIROFLEXIA insemnand in spaniola "origami".

Portret de familie:)

Amintirea mea

M-am gandit sa postez un videoclip care sa-mi aduca aminte mereu de persoanele pe care le iubesc cel mai mult: parintii. Probabil ca o sa va dati seama de ce ne leaga acest video cel mai mult:)
Oricum enjoy it!

Sunt parte din VOI!

Pentru ca sunt un om intre oameni! Gandesc, iubesc, traiesc, gresesc, simt, descopar exact ca toti ceilalti.

Suntem toti la fel asta nu ma face sa "arunc cu pietre" dupa altii...sa jignesc si sa urasc.Asta ma face sa nu-l desconsideri nici pe cel mai sarac dintre noi si nici sa-l sfintesc pe cel mai bogat.

Si toate poate vin din etica omului, din bunul simt, din cei "7 ani de acasa". Dar mai mult de atat vine din respect pentru noi.
Nu sunt perfecta, dar incerc sa ma perfectionez.
Nu am o viata fericita, dar incerc sa culeg foloasele din fiecare situatie defavorabila.
Cine spunea ca "a gresi e omensc" a avut dreptate. Dar a invata unde ai gresit si cum sa indrepti greseala sau sa o eviti pe viitori nu e supraomenesc, e doar remarcabil.
Si NU! Nu gresesc cand le spun celorlalti unde au gresit, cand ii indrum.
Si DA! Nici eu nu stiu cum sa evit greseala...dar am invatat cum sa invat din ea!
Eu imi recunosc greselile si mi le asum, Nu trebuie sa cad in picioare atunci cand stiu ca nu am dreptate.Prefer sa ma tarasc si invat sa ma ridic.

Oameni, deschideti bine ochii si priviti-ma atent!!!Ajutati-ma sa inteleg mai bine ceea ce pana acum nu am inteles suficient de bine, si sa nu-i jignesc pe cei din jur oricat de mult rau mi-ar face.Aratati-mi ce am gresit ca sa stiu ce sa indrept!

Pentru ca am invatat ca orice experienta traita cu o fiinta nu se va mai repeta niciodata.

Pentru ca am invatat ca niste vorbe spuse la manie te vor urmari toata viata si il vor afecta pe cel ranit.

Pentru ca am invatat ca daca grabesti lucrurile sa se petreaca sau le fortezi..intr-un final ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Pentru ca am invatat ca nu sa-ti construiesti viitorul este cel mai important in viata...ci sa-ti faci fericit prezentul invatand din trecut.

Pentru ca am invatat sa dorm mai putin si sa visez mai mult

Pentru ca am invatat sa valorific tot in jurul meu..dar nu pentru ceea ce valoreaza ci pentru ceea ce semnifica.

Pentru ca am invatat ca in fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 secunde de lumina...doar pentru ca am invatat sa merg cand altii stau pe loc si sa fiu treaza cand altii dorm

Pentru ca am invatat sa ascult cand altii vorbesc si sa gandesc.

Pentru ca am invatat sa gasesc frumusetea intr-o lume plina de masti.

Pentru ca am invatat ce e fericirea si tristetea si o intreaga gama de sentimente.

Pentru ca am invatat ca azi sunt de fapt parti din oamenii cu care am interactionat, ca sunt putin din fiecare trecut prin sita mea de alegere.

Pentru ca am invatat sa transform bucuria in fericire si sa fac din muzica sau natura dintr-o carte sau o piesa de teatru lacas de fericire.

Pentru ca am invatat ca nu sunt influentata, doar ca invat zilnic ceva dn cauza voastra...celor din jurul meu care ma invatati...

Pentru ca am invatat ca eu sunt o carte deschisa in care sunt trecute notitele voastre scrise pe ciorne si alese de mine.

Pentru ca am invatat sa va respect, sa va iubesc...indiferent de cine sunteti si ce vreti!

Pentru ca as vrea sa va spun zilnic asta..penru ca v-as da o pereche de aripi si v-as lasa sa invatati voi sa zburati.

Pentru ca m-ati facut sa ma indragostesc de dragoste!

Pentru ca atat va mai cer...